꧁Blood and Calls꧂

*124*

Imi strang cu putere ochii in timp ce incerc sa imi inchid gura. Degetele lui nu slabesc din putere, strangandu-mi maxilarul in timp ce eu țip incercand sa il opresc, infibgandu-mi unghiile in mainile lui ale carui forta nu se pot compara cu ale mele. Impinge rapid pastila ce imi aluneca pe gat fara sa imi dau seama. Il privesc in timp ce simt ca inima mi se opreste iar boabele de transpiratie mi se imbiba in par. Ii privesc ranjetul. Il privesc cum se ridica, scapand de sacou si aruncandu-l pe jos. Raman in genunchi. Incercarea mea de a nu-mi duce mainile spre abdomen esuiaza iar eu sfarsesc incovoiata pe podea, cu bucata de material numita rochie in brate, plangand.

-Daca te mai misti odata te ucid si pe tine.

Ii pot vedea pantoful printre gene. Degetele mele ii apuca piciorul iar ochii mei privesc cum din pielea lui alba se scurg mici dare de sange odata ce  unghiile mele se infig in el. Nu sunt constienta de ce se intampla cand degetele lui se impletesc in parul meu. 

Aud usa deschizandu-se. Incerc sa imi deschid ochii. Tin strans rochia in maini iar picioarele mele abia daca pot tine pasul cu al sau. Simt frigul iernii pe pielea mea dezgolita in timp ce degetele lui se retrag din par ia corpul imi este izbit in zapada.

-Daca nu moare si acum, o sa ma sigur ca va fi mort in 3 zile, odata cu tine si cu Park.

Usa se inchide. Iar eu sunt inca afara, aproape goala, insarcinata si cu o bucata de material ce se presupune ca trebuie sa imi tina de cald pana dimineata. Privesc viscolul si fulgii cu ajutorul luminilor de pe strada. E intuneric bezna chiar daca se poate vedea clar ce am inaintea mea. Nu realizez ca tremur. Doar tin strans bucata de material in jurul abdomenului char daca stiu ca nu are nici-un folos. 

Ma ridic in genunchi pentru a putea vomita pastila bauta. Imi bag doua degete in gat stiind ca asta functioneaza de fiecare data. Simt cum alt val de lacrimi vin cu valul de voma ce pateaza zapada proaspat asezata. Tusesc simtind cum lacrimile imi ingheata pe obraji. Pot vedea, prin ceata, poarta neagra larg deschisa. 

Cad in zapada iar, sleita de puteri. Strang rochia la piept ca mai apoi sa simt metalul greu al telefonului. Deschid ochii larg. Respiratia mi se accelereaza cand imi fortez degetele inghetate sa il scoata din interiorul buzunarului rochiei si sa puna parola pe care o nimeresc din a treia incercare. Il sun pe Yoongi.

-Haide...

Soptesc in timp ce tin telefonul la ureche. 

-Abonatul nu este disponibil momentan, va rugam sa lasati...

Imi inchid ochii simtind lacrimi din nou. Dau inapoi privind in agenta ce contine un ultim numar la care pot apela. 

Niki. Numele de cod pentru Jimin.

Nu trebuie sa raman aici si trebuie sa renunt la mandrie daca vreau sa traiesc. Apas pe apelare fara sa ma mai gandesc daca si el va incerca sa ma ucida din nou.