*17*

123 23 0
                                    

Inchid ochii incercand sa nu ma uit la mainile mele ca sa vad sange in loc de transpiratie.

-Domnule Park? Raspundeti.

-E adevarat.

Spun  privindo pe detectiv.

-Ati abandonat casa lasand totul in urma imediat dupa. Ati fugit in alta parte a Busanului. Ati inceput sa ucideti....

Nu il pot asculta. Nu ma pot controla. Vad sangele lor pe mainile mele. Nu pot sa nu ma intorc acum 8 ani.

Imi infibg cutitul in el. O fac fara oprire simtind lacrimi fierbinti. Intregul meu corp e acoperit de sange....

-Domnule Park! Va rog sa luati acest proces in serios!

Respir adanc ridicanduma in picioare. Multimea se alarmeaza iar toti se dau inapoi. Rad incercand sa imi abtin lacrimile.

-Daca tot vorbim de primele mele victime. Daca autopsia ar fi fost facuta ati fi aflat ca mama era drogata si ca nu era o victima cum toti spun...

-Nu vam dat permisiunea la cuvant!

Urla judecatorul.

-Ea era o toxicomana care nu avea habar de nimic, iar in acea seara ei doi au incercat sa ma ucida!

Sunetele de uimire rasuna in sala.

-Minti! Am fost acolo cand au fost aduse rezultatele de la autopsie!

Sare Taehyung facando pe detectiv sa tresara.

-Atunci aveai 17 ani Kim! 17! Cine devine avocat la 17 ani?!

-Chiar daca era adevarat ce motiv ai avut sa ucizi 300 de persoane?

-Tu sa imi raspunzi intai la intrebare!

Url la el mai avand putin si sarind peste masa de lemn.

-Daca mai scoti vreun cuvant vei fi condamnat la moarte chiar acum Park! Stai Jos!

Il aud pe judecator rastinduse la mine. Rad facand multimea sa se cutremure.

-Oricum voi muri! Ori ma ucideti voi ori ma sinucid! Voi muri caci toti ma urasc! Miam dus scopul la bun sfarsit! Pot sa mor oricand caci imi este indiferent. Da eu iam ucis, asta ai vrut sa auzi?! Doar spuneti verdictul odata si lasatima sa imi zac ultimile zile din viata in solitar!

Il privesc. Se teme de mine. Asa si trebuie. Ranjesc cand il vad cum imi evita privirea. Palmele puternice ale garzilor imi apasa umerii facanduma sa ma asez. Pufnesc in ras vazand cum oamenii se dau in spate cand ma intorc. Toti sau indepartat inafara de cele patru garzi si de detectiv ce are ochii pe mine. Nu sa clintit nici o clipa cand mam rastit la Kim sau la judecator. Imi aplec putin capul cand o privesc. Rad. Ea nu face nimic. Ma priveste in timp ce sunt condamnat la moarte.

꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum