Respiratia mi se taie iar picioarele imi sunt pe cale sa imi cedeze chiar acolo, sub privirea incantata a lui Boris ce nu are habar. Corpul impaiat al barbatului de 27 de ani e strapuns de o sulita enorma, corpul sau mort fiind la jumatatea ei. Sanghwo e dezbracat de la jumatate in sus. Pielea ii e acaparata de cicatrici adanci si lungi, toate incepandu-se de la baza gatului a a claviculei, sfarsinduse pana aprope de cureaua pantalonilor, intre ele fiind cateva degete bune distanta. E pe spate, acesta arcuindu-se atat de tare incat am impresia ca coloana lui vertebrala e pe cale sa se rupa. Sub el e sculptata o bucata dintr-un lac, din el urcandu-se pe sulita serpi sculptati, acestia imprastiindu-se in diferite parti si infasurandu-se in jurul gleznelor sale, tradandu-l in jos. Observ ca camasa ii este atat de sfasiata incat nici nu am remarcat-o de la inceput. Cateva fasii atarna de pe trunchiul sau. Una dintre mainile sale ii e spanzurata in aer, tinand intre degete un colier verde, mascat ce are in mijloc un smarald verde ce sclipeste la cea mai mica lumina. Degetele ii sunt ciudat de incordate, pe cand cele de la mana stanga sunt incalcite in jurul unui sarpe ce il stanguleaza, strangandu-se puternic in jurul gatului sau. Iar ce ma ingrozeste cel mai tare, ochii scosi din orbite, vinele lor picatate in gri si tintuite cu ciment. Ochii ii sunt tinuti de doi fluturi mari, cu aripile fluturand. Iar in spatele lui, doua maini cu degetele incrucisate, exact ca in filmele unde cineva punea un plan la cale. Pielea ii e palida, aproape alba iar expresia de pe chip e atat de inspaimantata incat ma tem ca nu cumva sa se farame.
Se aud aplauze. Se aud oameni ce isi tin rasuflarea. Oameni ce suiera. Sunetul aparatelor de fotografiat si bliturile orbitoare ce se reflecta pe statuie. Boris pare multumit de sine. Zambeste. Face cu mana. Dar eu nu ma pot gandi la altceva inafara ca razboiul o ia de la capat. Imi treura mainile iar capul nu vrea sa realizeze ce a vazut. Realizez ca obiectivul camerelor sunt pe mine iar bliturile ma orbesc, dar eu tot continui sa privesc tinta statuia omului pe care l-am indragit enorm in ultimii 5 ani.
-Sunteti bine? Aratati cam palida.
Baiatul ciudat de langa mine imi vorbeste. Eu ma intorc, cu mintea paralizata, luand-o la fuga prin multime si alergand prin oameni.
De ce...
Vreau sa urlu dar in schimb un val de lacrimi imi revarsa pe obraji ca dupa sa cad pe podea, in fuga mea haotica.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
