꧁Blood and Calls꧂

*21*

-Myeong?

Degetele i se strang in jurul paharului impreuna cu buzele ce i se fac punga. Capul i se lasa in jos in timp ce cafeaua se prelinge jos.

-Cine ti-a facut cicatricea?

Repet, asigurandu-ma ca imi intelege cuvintele.

-Nu cred ca asta face parte din caz, doamna Kim.

Ridic din spranceana la remarca ei.

-Fie. Dar nu cred ca te-ai mutilat in halul asta la sectia de politie intr-o singura noapte. Felix, barbatul cu par negru care a avut grija de tine, nu mi-a dat raportul in privinta asta. Iar camera pe care ti-a dat-o nu a avut obiecte care sa iti fi provocat asa ceva.

Fac semn catre bratele sale pe care se grabeste sa si le acopere.

-Atunci cine a fost?

-Nu vreau sa bag pe nimeni in probleme daca nu are legatura cu roscata aia.

Se lasa pe spate, renuntand la a mai bea din cafea.

-Myeong.

Ii rostesc numele cand ma aplec peste masa pentru ai atrage atentia.

-Nu imi lua din timp. Ai cerut sa investighez cazut eu insumi cu toate ca am asistat la expunerea unui prieten intr-un muzeu. Nu-mi lua din timp daca nu ai de gand sa vorbesti.

Inghite in sec, lasandu-si capul sa ii atarne in maini iar parul sa i se strecoare perdea printre degete.

-Ai vrut sa vorbesti cu mine si i-ai dat batai de cap lui Felix in a ma gasi pe la o bucata de noapte ca sa imi arate poza ta si ca sa imi prezinte cazul. De ce ai facut-o daca nu ai de gand sa cooperezi? Am nevoie de cuvinte. Puteai foarte bine sa fugi dupa ce ai sunat sau sa spui clar ca nu vrei sa vorbesti cu nimeni in loc sa ma ceri pe mine.

Tace. Sunt gata sa ma ridic de pe scaun caci sunt sigura ca Jihoon l-a trezit pe Lukas. Macar el a recunoscut ca ceva e putred iar suspiciunile mele cresc mai mult datorita lui asupra lui Myeong.

-Un blond.

Ma opresc cu mana pe dosarul ei. Cand imi intorc privirea ea are ochii in pamant iar degetele ei strang paharul din carton cu cafeaua ce incepe sa curga pe masa de la efortul ei. Parul ei vopsit ii serveste drept perdea.

-Un blond?

Repet asezandu-ma inapoi pe scaun.

-O descriere?

Trage aer, ridicandu-si capul si deschizandu-si gura de parca nu poate respira. 

-Esti-

-Erau mai multi.

Abia de ii aud vorbele ce le rosteste pe soptite. Bretonul ei imi taie orice interactiune cu ochii sai.

-Ei te-au pus sa fii acolo? 

Neaga din cap, cu ochii inchisi. Mana ei se ridica, luand si paharul zdrobit din care curg picaturi de cafea, ducand-o la gatul ei si lipind cartonul fierbinte de el. Tac, cu ochii priponiti pe ai ei ce ma implora ceva din priviri. Ochii incep sa ii lacrimeze iar eu iau o foaie curata din mapa.

Ei te-au obligat sa suni la politie? Te-au amenintat cu un cutit?

O intind catre ea ce lasa paharul sa cada. Ia foaia cu mana tremurand plimbandu-si de nebuna ochii pe ea ca mai apoi sa de-a din cap, cu lacrimi siroind pe obrajii ei. Pare usurata ca am inteles dar in acelasi timp, ceva o face sa fie incordata.

Nu poti vorbi tare?

Aproba si de data asta ducandu-si palma la gura, de parca s-ar temea ca plansetul ei ar pune-o in pericol. Ma ridic, intrerupand conexiunea microfoanelor din camera si punandu-mi telefonul la inregistrat de fata cu ea.

-E in regula acum.

In loc sa se opreasca si sa se calmeze, isi incleasta degetele pe gura lasand si mai multe lacrimi sa curga si sa ii pateze haina. Ochii i se zvarcolesc in orbita, ea parand sa se sufoce.