꧁Blood and Calls꧂

*110*

Wonyoung pov.

Smulg hainele de pe mine aruncându-le direct pe podea cu Jimin în urma mea uitându-se confuz la mine. Mai verific odată dacă Minnie e dusă ca după să i-au cel mai apropiat cuțit și să încep să tai hainele în mijlocul camerei. Dacă credea că doar el e cel ce poate fi nervos uite că s-a înșelat. Cu 10 minute în urmă m-a obligat să fur din propriul meu loc de muncă un disc din biroul cu obiecte de la locul crimei.

-Ya!

Strigătul lui e însoțit de o mână ce mă apucă de umăr strâns dându-mă deasupra hainei.

-Ce naiba faci?!

Îndrept cuțitul spre el știind că nu va îndrăzni să îmi reproșeze. Se opreste 

-Ce fac eu? Ce faci tu Jimin?! Ce naiba ti-am spus atunci? Te voi ucide de fiecare data cand mi se vede ocazia.

Ochii i se intuneca iar pasii lui se apropie de mine mai mult de cat aș fi vrut. Mana lui imi apuca bratul incercand sa ma intrerupa din a rupe hainele despre care nici macar nu mi-a povestit. degetele lui se infibg in gatul meu iar eu sfarsesc la perete, cu talpile la cativa centimetri deasupra podelei. Intunericul camerei si fasia de lumina ce vine dintre jaluzelele trase imi lasa sa ii vad doar o mica linie din chipul lui. Ochii lui negri baga pentru prima data groaza in mine iar imeginile victimelor imi strapung mintea. Ochii lui ii sunt exact a in dimineata in care lam gasit in hotel asupra acelui barbat in timp ce il injunghia iar inaginea femeii strangulate cu firul telefonului fix ma cuprine din toate unghiurile mintii. 

Degetele mele de la mana stanga se infig in bratul lui in timp ce in mana dreapta strang cutitul simtind cum ametesc de la durere si incercand sa nu il scap.

-Jegule...

Reusesc sa rostesc in timp ce imi simt pulsul in gat iar aerul nu imi mai patrunde prin gat. Maxilarul ii este strans in tmp ce degetele lui se to strang in jurul gatului meu cat mai tare.

-Inceteaza sa imi mai strici planurile, Wonyoung...te dau pe mana lui Kim cat ai clipi.

Nu ma pot uita in jos dar cu cat degetele lui imi strang mai mult gatul, cu atat mai mult trupul mi se ridica iar distanta talpilor mele si a gresiei creste. Nu mai pot respira. Imi pot simti pulsul slabind in urechile mele. 

-Asa iti vei gasi sfarsitul, detectiv Jang? In mainile criminalului pe care l-ai scos din inchisoare?

Il pot vedea ranjind in timp ce degetele lui imi zdrobesc gatul. Totul e ceata cand imi amintesc de cutitul pe care il tin in mana. Totul e si mai confuz cand infig lama cutitului in abdomenul sau iar urletu sau e insotit de stropii de sange ce imi pateaza si ultimele piese vestimentare.

Unghiile lui reusesc sa imi raneasca obrazul inainte sa cada pe podea iar eu langa el cu degetele pe gat, tusind din toti plamanii in timp ce incerc sa imi clarific vederea in ceata. Trebuie sa ies din toata treaba asta inainte sa mor incercand sa omor pe alticineva. Asta nu fusese planul. Nu asa trebuiau sa decurga lucrurile. Daca credeam ca se va schimba sub conducerea mea, m-am inselat amarnic. 

Ii pot vedea spatele si balta de sange in care e scaldat. Nu trebuia sa se ajunga la asta. De ce lui Minnie nu i sa intamplat asta? De ce nimeni nu mi-a spus de ce e in stare cu persoane de partea lui?

Ma tarasc langa el apucandul de tricou si intorcandu-l cu fata spre mine. Are ochii deschisi. Largi deschisi fiind indreptati spre mine. Nu e mort. E complet constient de ce am facut iar eu realizez ca daca il omor acum voi avea de a face cu Minnie, Yoongi, Sanghwo si Rose, fapt care ma bantuie. Mainile imi tremura atunci cand mi le strecor pe corpul sau apucand manerul cutitului si scotandu-l printro miscare rapida, ce iese odata cu un suvoi de sange. Ochii inca ii sunt pe mine, fapt care ma va traumatiza probabil pentru urmatorii ani. 

Nu e slab. E mult mai puternic de cat mine iar rata tentativelor altora de al ucide e mai mare ca numarul crimelor lui iar pe asta pot sa jur. Cicatricele de pe corpul sau nu au aparut odata cu vantul. Ma poate ucide in fiecare seunda dar ambii stim ca are nevoie de mine. Dar asta ce a fost? Cuvintele lui pot fi foarte repede transformate intro minciuna pe care o va crede pana si el.

Continui sa rup hainele de pe mine sfarsind intr-un tricou lung pana mai sus de genunchi. Respir greu in timp ce incerc sa ma misc mai departe de el. Il pot auzi innecandu-se cu sange. Ii pot auzi rasetele de batjocura dar eu aleg sa tai si sa continui sa tai straturi de haine dupa straturi de haine. Mana lui zboara pe cutit apucandu-l strans de lama. Simt umezeala lacrimilor si a transpiratiei, toate fiind imbibate cu picaturie lui de sange ce se scurg din mana lui pe obrazul meu.

-Pana aici Wonyoung...

Sunt destul de mandra de ce a iesit si de dimensiunea capitolului dar nu am timp de editat caci sunt prinsa din prima saptamana de scoala cu proiecte si teme deci sper ca ati inteles ceva.