*53*

39 3 1
                                    

Luminile sunt stinse. Liniste. In corul ecoului incaltarilor lor se adauga un urlet urmat de gemete de durere, urmat de lumina slaba, ce se aprinde brusc, indemnandu-ma sa ma opresc la vederea scarilor ce stau sa cada si a petelor de sange ce indica spre o scara din stanga mea. 

-Inainte. 

Suiera printre dinti Michel, scotand un briceag si deschizandu-l cu o usoara lovitura in genunchi, ceilalti urmandu-i exemplul.   

Intuneric. Degetele barbatului ce statuse langa mine, imi inconjoara acum bratul, strangandu-l si inaintand cu mine in urma lui, incercand sa nu imi dau de gol picioarel goale si incercand sa nu imi scap masca. Mainile imi sunt transpirate, la fel ca si intreaga spinare ce se afla acum in tremur si e stransa de corset si de fiori. Nici micile mele piedici nu il fac sa imi elibereze bratul, iar nimeni nu observa sau arunca priviri catre noi, fapt ce ma face sa cred ca Rose e bagata in probleme pana in gat sau ca ma suspectat. 

Aschiile podelei din lemn se infig in talpile mele goale, ce acum sangereaza. Nici nu bagasem de seama de unde se incepuse lemnul sa inlocuiasca cimentul aspru. Imi ridic ochii, smucindu-mi bratul din stransoarea lui, aruncandu-i o privire urata si lasandu-l sa fie luat inainte de ceilalti, eu ramanand in urma. Imi intorc privirea la usa, lumina ce mai inainte palpaia se stinse, in locul ei ramand un coif de bufon rosu, agatat de manerul usii.

Imi intorc privirea inapoi la ceilalti, vazandu-i pierzandu-si urma dupa un colt al holului. Inca ma pot intoarce, inca mai pot fugi, inca ma mai pot razgandi, dar cu toate astea daca Rose avea dreaptate? Daca viata lui depinde de mine?

Dau sa inaintez, ridicandu-mi poalele rochiei si urcand inca o treapta pentru a ajunge la nivelul podelei coridorului, dar scartaitul strident al usii imi opreste piciorul din a se misca. Ma intorc. Imi opresc un strigat.

Jokerul isi duce degetul la buze, lasand ca clanta usii sa ii alunece dintre degete in timp ce isi puse coiful de bufon inapoi pe cap, cei trei clopotei rotunzi fiind insa lipsa de pe cele trei colturi ce atarnau haotic, ajungand aproape pana la nivelul umerilor. Zambetul ii este in lipsa, vopseaua alba intinzandu-se pe gatul sau si patand materialul verde al camesii.

-Nu face vreun sunet.

Il privesc din capatul scarilor suierand si luand-o in alta incapere.

-Hei!

Soapta imi este auzita, picioarele mele fiind gata sa o ia inapoi dupa el dar mainile imi sunt lipite de balustrada din fier. El in schimb se opreste, mana lui stanga odihnindu-se nitel pe perete. Sacoul ii este sfasiat, pantofii ii sunt rupti iar manusa îi e roasa chiar daca acum jumatate de ora erau complect inacte la masa.

Isi scoate masca dupa cateva secunde de liniste, dand la iveala ochii rosii ce ies in evidenta datorita chipului dat cu vopsea alba. A arunca la nimereala pe podea.

-Nu sunt aici pentru tine.

Sopteste lasandu-ma din nou singura pe hol. Imi dezlipesc mainile de pe fierul rece, coborand scarile dupa el.

-Asteapta!

-Cu cine vorbeai, draga?

Tresar, intorcandu-ma din nou pentru a-l vedea pe presupusul avocat al lui Kai, cu o mana pe umarul meu si in cealalta avand o poza de a mea impreuna cu Regulus, ce fusese facuta de o camera de supraveghere.

Hoseok.



Dupa cateva zile bune de schimbat conturi si de conectari facute in zadar, caci nu puteam adauga un capitol nou in povestirea mea, am dat si eu un search pe internet ca sa aflu ca o povestire nu poate contine peste 200 de capitole. Deci, ne vedem pe profilul meu- panoul de mesaje mai exact- unde voi anunta cand voi publica volumul 3 din aceasta carte. Nu va dura prea mult, voi modifica coperta si voi face descrierea pentru volumul al treilea si va fi publicat in urmatoarele zile. Inca ma gandesc la optiunea de a pune doua capitole in unul si de a face povestirea mai stransa si capitolele mai lungi, pentru a o face sa incapa toate trei volume in unul, dar in orice caz va voi tine la curent.

Si nu, nu plang...

꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum