꧁Blood and Calls꧂

*36*

Mă apropii auzind pașii lui Kai în urma mea. Ryujin rămâne în urma mea lângă Kai.

-Da sau nu?

Repeta el apăsând pe gâtul lui Yoongi cu ciobul de sticlă.

-Dă-i drumul și apoi mai vorbim.

Zic după ce mă apropii în cât sunt la numai doi metri distanță de ei. Privirea lui Yoongi este îndreptată asupra mea. Sângerează. Din gât în se scurg firicele ce sânge subțiri.

-Placă, Woyoung...

Îmi strâng ochii în timp ce el îmi vorbește. Arma mea se îndreaptă spre Park.

Trage.

De data asta îmi șoptește frica. Frica de a mă apropia de Yoongi și de al vedea mort în mâinile lui.

Îl privesc în ochi pe el în timp ce glonțul îi nimerește umărul. Sângele sare brusc improscandui fața.

-Wony-

Dă Kai să strige dar e întrerupt de Jimin ce trage o linie pe pieptul lui Yoongi făcându-ma pe mine să trag un glonț în aer.

Nu pot respira. Nu pot face nimic în afara din a privi cum Yoongi încearcă din răsputeri să îl țină deoparte pe Jimin ce își lăsase toată greutatea pe el.

Mâinile îmi tremură pe armă. Simt cum Kai îmi strânge brațele de la spate căci știe că mi-am ieșit din răbdării.

-Dă sau nu? Următoarea linii la trece prin gâtul lui.

Înghit în sec privind la Yoongi din nou.

Știe.

Yoongi știe despre pactul lui Park.

Își strânge maxilarul în timp ce mă privește cu cămașa sfâșiată și cu întreg corpul într-o balta de sânge.

Autor pov. (Mi-am rupt căștile și nu prea imi este comod să scriu fără muzica de aceea cred ca câteva capitole vor fi redare la persoana a III. Probabil ca câteva scene vor fi și din perspectivele personajelor dar nu prea stiu.)

Tot ce vedea bruneta acum era luminile camerelor de pozat și filmat, sânge și roșu. Iar tot ce simțea erau mâinile lui Kai pe brațele ei, furie și nevoia de a se zbate dintre degetele băiatului și ai pune  arma la fruntea brunetului ai cărui nume este Park și probabil ca va fi scris câteva ore mai târziu pe o piatră de mormânt dacă mai spunea odată acea întrebare formată din 3 cuvinte.

-Da sau-

Odată cu deschiderea gurii, furia fetei la făcut pe Kai să se îndepărteaze de ea chiar dacă ar fi sperat să îi ia arma dintre degete. Pașii măriți ai fetei iau făcut pe persoanele din jur sa se dea înapoi.

Wonyoung pov.

Simt ca vreau sa urlu odată cu fiecare pas făcut. În doi pași sunt peste Jimin ținându-l cu o mâna de gât iar cu alta ținând arma în mâna cu degetul pe trăgaci lipită de fruntea lui în timp ce am picioarele de o parte și de altă a corpului lui.

-Mai spune odată.

Marâi la urechea lui în timp ce el mă privește amuzat.

-Chiar trebuie să repet, detectiv?

Strâng din dinți când degetele lui se scufundă în părul meu. Trag cu ochii văzând că ciobul încă se află în mâna lui.

-Accept cu condiția să nu îndrăznești să te atingi de el din nou. Dacă o faci ești că și mort.

Mă privește în ochi în timp ce eu simt cum ciobul de sticlă ascuțit trece prin părul meu și văd cum deoparte și de alta a capului lui se așează fire lungi de par brunet.