A trecut jumatate de ora. Jumatate de ora in care bataile in usa nu au incetat iar urletele lui au reusit sa imi patrunda atat de pult urechle si sa se imprime atat de bine in mintea mea incat numai asta aud.
A plecat. Asta am vazut de la geamul camerei mele. Se urcase in masina vorbind la telefon. Era vizibil nervos. Paznicii de la poarta mea lau lasat sa intre si sa iasa chiar daca leam zis clar sa nu ii dea permisiunea de a o face sau chiar sa minta. Acum probabil ca Taehyung ia mituit pe toti cu bani sau ia amenintat asa cum obisnueste sa faca.
Stau de jumatate de ora cu genunchii la piept. Jumatate de ora in care nu mam miscat din acest loc. Nu am indraznit sa o fac. Inca ii pot simti prezenta. Privesc spre telefonul ce incepu dintro data sa sune. Mama.
Ma opresc fiind cu degetul suspendat asupra butonului de respingere. La naiba. Gandesc amintindumi ca azi este cina in familie. Nu raspund. Deja e intunerici iar singura lumina ce e in camera este lumina telefonului si lumina slaba ce vine de la fereastra. Sunetul de apel si lumina se sting ambele. Privesc vazand ca am zeci de mesaje necitite de la Kai si Taehyung. Sterg notificarile luand telefonul si intrand in mesajele cu mama.
5 apeluri pierdute.
Imi pare rau, ma simt rau si nu cred ca voi putea veni in seara asta. Daca nu vreti sa o anulati puteti lua cina fara mine. Daca tot insistati sa vin voi fi acolo maine.
Tastez repede mesajul apasand pe butonul de trimitere. Urasc sa o mint dar as da orice doar ca sa nu il vad pe el azi.
Las telefonul pe noptiera. Aud un mesaj venind dar nu ma intind sa il iau. Imi cobor picioarele obosite pe salteaua moale. Inchid ochii lasanduma pe spate inca auzind urletele si bubuiturile de dupa usa mea. Sper ca macar maine sa nu faca vreo scena la proces.
________________________________
Ziua procesului.
Intru in sala de judecata. Sunt obligata de Kai sa fiu prezenta ca martor ocular la crima de la hotel. Port uniforma dar fara jurnal sub vesta de data asta. Nimeni nu e in sala inafara de mine si cei de la sectie ce intasera dupa mine. Ma asez in locul de martori. Privesc la masuta de lemn. Vad numele meu scris pe o tablita de lemn.
-Wonyung!
Il aud pe Kai ce imi striga numele din tocul usii. Il vad facandumi semn sa il urmez. Ma ridic dar nu inainte sa vad ca pe aceas masa este o tablita cu numele lui Taehyung. Trec printre randurile de scaune ce incep sa se umple. Parul lui albastru ma face sa nu il pierd din aria mea vizuala prin mutimea de oameni ce se ingramadeau sa umple sala. Ajung la el reusind sa nu imi sifonez uniforma.
Ma iau dupa el in spatele cladirii. Trebuie sa alerg ca sa tin pasul cu el. Zapada face asta mai dificil. Se opreste. Scoate un pachet de tigari din buzunarul din spate intinzandumi si mie una. O strecor printre buze aprinzando cu bricheta ce mio da. Trag un fum intorcanduma spre el.
-Pregatita?
Intreaba el bagand pachetul la loc.
-Nu prea dar nu am ce face.
Privesc pentru un moment fulgii cum cad.
-Am auzit ca Taehyung a venit ieri la tine. Ma intrebat unde esti dar dupa ce a fost la tine ma sunat nervos spunand ca nu vrei sa iesi.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
