꧁Blood and Calls꧂

*35*

Ia-o încet!

Urla Ryujin în urma mea atunci când eu ma reparații afară din birou. Calc mai mult pe tălpi decât pe cârje. În strâng ochii când picioarele mele fac contact cu podeaua. Bărbatul de mai devreme aleargă din urmă mea.

-Unde naiba sunt toți când am nevoie de ei?!

Urletul lui Kai ma face să ma întorc spre el și să îl surprind luând pe gât pe unul dintre ofițeri.

-Am dat alarmă. Vor veni direct acolo.

Strâng din dinți când îl văd cum se comportă de parcă ar fi șeful. Îmi iau ochii. Privesc la picioarele mele au trecut 2-3 zile.

-Domnule, va rog sa le țineți.

-Ce?

Imi iau cariere în urechile mele fiind doar țipetele oamenilor din secție și alarma de urgență. Pășesc puțin ca mai apoi să alerg spre ieșire încercând să nu urlu de durere.

-YA, WOYOUNG!!

Urletul domnului se aude în secunda în care eu deschid ușa de la intrare cu sufletul la gura privind către scena ce se derulează în fața mea.

Stau cu mâna pe clanta auzind strigătele panicate ale lui Kai. Ușa se izbeste brusc iar pe i-a dă buzna Ryujin ce încerca să îl țină departe pe Kai.

Simt cum furia imi este injectată în vene odată ce îl văd pe Yoongi întins pe asfalt cu capul rănit încercând să îl țină departe pe Park ce sta cu picioarele de o parte și de alta corpului său, Jimin ținând în mână un ciob de sticlă ascuțit în timp ce din palma sa se scurg șiroaie de sânge ce pătează uniforma. Cu alta mâna ține strâns în pumn gulerul camesii albe.

Park poartă pe fața un ranjet imens privindu-l pe Yoongi de sus în timp ce ține ciobul la gâtul bărbatului.

-Lasa-ma să ies Wonyoung!

Odată ce urletul lui Kai se face auzit, Park se întoarce apăsând din ce în ce mai tare ciobul pe gâtul lui Yoongi.

-Oh, ai venit să îți salvezi salvatorul? Așa merg lucrurile între voi? Unul salvează pe celălalt?

Ma razem de Ryujin. Simt ca tălpile imi iau foc odată cu arma pe care o scot și o descarc în gol.

-Dă-i drumul Park.

Îl văd pufnind. Privesc în jur și văd cum privirile a tuturor oamenilor din secție sunt îndreptate spre mine și el.

Văd cum doi dintre paznici încearcă să se apropie de el. Ciobul pe care Park în ține se cufunda mai mult în gâtul lui Yoongi. Îl văd cum el ține gulerul lui Park strâns pentru a nu-l lăsa să avanseze. Știe că dacă va face vreo mișcare va muri. Toată forța lui Jimin e lăsată în acel ciob.

Ma apropii vrând să urlu la fiecare atingere a picioarelor pe pamant. Țin pistolul îndreptat spre capul lui Park.

-Ce mă vei împușca? Trage detectiv. Să te văd cum imi iei locul în închisoare.

Apasă tragaciu, acesta descarcandu-se lângă capul lui.

-Ce vrei?

El ridică o spranceana pufnind amuzant. Stie ca realizez ce vrea de la mine. Trebuie să joc teatru ca să scap de Kai și se suspiciunile lui. Ryujin sta în spatele meu făcându-ma să îmi pun toată greutatea mea pe corpul ei.

-Cred ca știi deja.

Îmi incrunta sprâncenele. Da sau nu?

Strâng arma în mână. Furia e ca o voce ce îmi șoptește din spate.

Apasă tragaciu. Kai te va scoate din tot dacă îl vei lasă ca șef.

Îmi scutur capul.

Apasă.

Mai fac un pas dar ma opresc atunci când simt ca capul mi-o i-a la goană.

Ochi galbeni. Park Jimin sta în fața mea având ochi galbeni iar Mine Yoongi sta sub el având ochi roșii.

Apasă tragaciu.

Furia urla de la spate. Eu îmi închid ochii știind ca în spatele meu se află doar Ryujin ce îmi susține greutatea.

-Cred ca știi deja ce nu ai scăpare. Dacă spui nu îl ucid. Dacă nu spui nimic îl ucide iar dacă spui da atunci totul va fi perfect.

Îmi închid ochii când trag încă odată pe lângă capul lui.

-Da sau nu? Hai să ne înțelegem prin cuvinte. Dacă nu ajung la fapte. Nu cred ca ai vrea să vezi sânge în apă.