꧁Blood and Calls꧂

*19*

Nu stiu ce se intampla cu el azi. Ceva e suspect si ciudat la comportamentul lui. Nu ma lovit. Nu a urlat la mine. Ceva trebuie sa fie pus la cale. Degetele mele se fac albe de la cad de mult timp strang materialul. Stie ca am fost acasa. Stie ca am fost in camera. Iar eu stiu ca Kai are de aface cu asta.

Casa lui nu e departe de aici. Sunt cam 8 sau 10 minute de condus. Masina se afunda pe un drum inconjurat de copaci. Zapada impiedica ca atmosfera sa fie ciudata dar si asa este. Albul pare sa lumineze drumul intrun oare care motiv. Intunericul pluteste in masina, in imaginatia mea.

-Vei vinde casa.

-Ce?

-Iti vei vinde casa, Wonyoung! Nu ma face sa țip.

Inghit in sec fiind gata sa neg dar el ma intrerupe.

-Iti vei da demisia si vei locui cu mine pana la nunta si dupa.

Vocea lui puternica si convinsa ma cutremura. Ii place cand are ultimul cuvant.

-Nu voi face asta. Nu imi pot da demisia acum, cand am cel mai mare succes.

-Daca nu o faci acum o vei face dupa munca.

-Taehyung...

-Ti-am spus ca iti dai demisia dupa nunta, o vei face!

Accelereaza brusc dandumi de inteles ca asa voi face. Masina goneste din ce in ce mai repede pe strada lunecoasa. Pulsul meu creste din ce in ce mai tare, mainile mele facanduse albe iar din cauza stransorii mele asupra manerelor de langa scaunul din fata. Ii pot vedea casa. Pot vedea masinile parintilor mei acolo. Inchid ochii fiind gata de lovire dar nu se intampla. Masina se opreste brus in mijlocul autostrazii. Capul meu se loveste brusc de materialul tare din fata. 

Pot vdea un mic firicel de sange cazand pe vesta ce acum cateva minute o tineam atat de strans. Tiuitul din ureche este intrerupt de mana lui Taehyung ce se infipse brusc in parul meu.

-Vei face asa cum spun eu sau nu vei mai apuca ziua de maine.

Dau din cap refuzand sa plang.

-Vei spune la cina ca vrei sa te mariti cu mine. Ca nu ai nici un regret si ca iti iubesti parintii pentru ca mau prezentat tie. 

Dau din cap iar simtindumi ochii arzand. Isi retrage incet mainile din el. Nu indraznesc sa ma misc chiar daca a pornit din nou masina punando in miscare. 

Doua ore mai tarziu.

Trag bluza albastra pe mine. Imi aranjez pantalonii largi, de blug. Ma uit in oglinda incercand sa imi dau seama daca se mai vede roseata din jurul ochilor. Mainile imi tremura pe marginea chiuvetei. Imi strang maxilarul incercand sa imi retin urletul ce e pe cale sa explodeze. Imi strang parul la spate, cufundandumi fata in apa rece, cu ghiata ce sta de ceva vreme in chiuveta. Tin aerul in mine pana in momentul in care nu mai pot. Trag aer in piept odata ce ma vad iar in fata oglinzii.

Aud batai in usa. Ma repad la prosop, intorcanduma cu spatele la usa penru ami sterge picaturile de apa. Pasii pantofilor ei cu toc ma fac sa imi misc mainile mai repede.

-Wonyoung! 

Vocea mamei ma face sa ma intorc cu fata lasand prosopul sa cada in spatele meu. Zambesc strangando pa piept si imaginandumi cum o mint la masa de cina.