꧁Blood and Calls꧂

*112*

-YOONGI E IN SPITAL, CE NAIBA FACI?!

Urletul lui Sanghwo umple incaperea, lasand-o pe Rose in umbra. Degetele lui smulg cutitul din ale lui Jimin in timp ce mintea imi joaca feste. 

Ochi galbeni.
Ochi rosii.

Cuvintele lui Sanghwo sunt amestecate cu un tiuit lung ce isi are loc in urechile mele. Il privesc de jos. Il pot vedea clar urland si luandu-l pe Jimin de gulerul tricoului rupt si patat de sange. Ii pot vedea clar ochii negri ce incep sa aiba o nuanta de un usor rosu.

Pumnii mei nu intarzie sa imi loveasca capul. Vreau sa tip dar jur ca ii pot simi degetele pe gatul meu din nou. Ii pot vedea din nou chipul palid cu ajutorul fasiei slabe de lumina. Ii pot vedea ochii galbeni. Ii pot auzi cuvintele. Si ii mai pot vedea ochii capatand o nuanta rosiatica.

-Poate muri iar tu incerci sa o omori si pe ea?! Nu-mi spune ca te intorci la ce ai fost!

Ii pot vedea mainile atarnadu-i pe langa corp. Ma sufoc. Ii cer ajutorul lui Rose din priviri dar cand dau sa o caut cu ochii ea nu e in camera. Nici urma de fusta ei alba si de parul ei blond. Imi intind degetele ca sa ma pot convinge ca nu visez. Privesc drept inainte ca sa ii vad parul blond disparnd pe scara ce duce la etaj. La etaj...In camera mea. In camera unde se tine documentul original al adeneului lui Kai si cel falsificat care se afla la sectia de politie. Imi intind mana iar. Nu mai stiu motivul. E greu sa respir iar...

-UITA-TE LA MINE SANGHWO! Uita-te la mine...

Palmele mi se afunda si mai adanc in urechi cand urletul i se face prezent in incapere. Alte schimburi de vorbe si palmele umei persone dintre cei doi pe umerii mei.

-Wonyoung?

Pot vedea firele aurii din parul lui Sanghwo si in urma lui pot vedea silueta lui Jimin strand pe podea.

-Ma auzi?

Dau slab din cap incercand sa scap de ochii sai galbeni si sa ma pot intoarce la o privi pe Rose. Cand imi intorc capul e dusa. Nici urma de fusta alba sau de par blond lasat pe spate.

_____________________________

-Nu are sens! Nu pot fi externati azi Minnie!

Vocea puternica a lui Sanghwo se aude in ecou, fapt care ma face sa deschid incet ochii ca sa realizez ca nu sunt in camera mea, ci in salonul unde a fost tinuta operatia cu laser.

-Vreau sa vad ce ia facut nemernicul ala de Park! Nu ridica tonul la mine si spune-mi direct despre ce e vorba. 

Pot auzi vocea plansa a lui Minnie urmata de un zgomot ce seamana cu  izbitura a usii. 

-E strict personal, da? Nu vreau a iti spun ceva ce nu ii va pica bine nici macar ei! Tu crezi ca ea stie?

-Poate ca nu dar simptomele sunt evidente! Chiar crezi ca nu a obsevat?

Imi incordez sprancenele privind la cele doua siluete de langa usa. Parul fetei nu sta pe loc, continuand sa se miste fara oprire. Imi intorc capul dand de alte doua paturi din albele parti ale patului meu, unde se odihnesc Jimin si Yoongi. Raman cu privirea la Yoongi pentru mult timp.

-Vreau sa vorbesc cu Jimin daca ea nu poate!

-A fost injunghiat, te rog sa astepti Minnie! Nu esti singura care vrea o explicatie. 

-Se pare ca sunt!

-Uite ca s-a trezit! Mersi mult! Nu va mai avea cum sa se odihneasca langa el!

Ii aud pasii tot mai aproape de patul meu. Trage un scaun asezandu-se pe el si privindu-ma. Imi privesc mainile la randul meu incercand sa uit macar pentru jumatate de ora ce s-a intamplat ieri.

-Cum te simti?

-Tu cum crezi?

Ofteaza punandu-si ochelarii argintii pe varful nasului.

-Minnie iesi naibii odata!

Fata isi pune mainile in piept inchizand usa cu forta din urma ei.

-Ai schizofrenie.

Inghit in sec stiind deja ca dadeam sindrome de asta. Frec materialul alb al asternuturilor cantaridu-mi cuvintele.

-Pot incepe tratamentul de acum? Nu vreau sa o mai lungesc.

Il vad ferindu-si privirea. Buzele i se fac punga si inghite in sec. Isi impinge ochelarii pe nas. Pare sa traga de timp.

-S-a intamplat ceva? Probabil ca trebuie sa mai astept nu? Cateva saptamani...

-Nu putem face tratamentul persoanelor insarcinate, Wonyoung...