*133*

52 10 1
                                    

-Stai aici.

Imi zice urcand mai apoi scarile in graba. Ma asez pe un scaun ingropandu-mi fata in palme. Ma gandesc la ziua de maine si la ziua in care copilul din mine ma va intreba unde ii este tatal. Nu mai pot da inapoi acum ca Jimin e mai hotarat ca niciodata sa isi duca planul la bun sfarsit. Si totusi, inca o zi. Inca o zi si ne vom intoarce la a fi straini din nou, exact ca la inceput. Nu ma voi amesteca in treburile lui cu Hoseok. Rose va fi oprita cand Jimin va realiza ce face iar Finnick va sta cu mine chiar daca nu am pentru ce sa am grija de el. Oricat de mult nu l-as fi vrut mort pe Jimin nu cred ca ma voi putea obisnui cu lipsa lui in casa si in viata mea dupa ce ne vom strange mana pentru o ultima data si ii voi sterge numarul din contacte.

Scartaitul scarilor albe ma fac sa ma ridic in picioare imediat si sa imi netezesc fusta, trecand la treaba cu aranjatul rochiei pe manechin. Imi ridic ochii cand pasii lui se aud clar in dreptul meu. Are in mana doar valiza pe care o cara cu grija.

-Ne apucam de treaba, deci.

Zice in timp ce imi arunca o pereche de manusi catre mine. Le prind, lasandu-le pe scaun si dandu-mi bluza jos de cald ce e, ramanand intr-un maiou subtire de un coral pastel. Imi trag manusile lungi ce imi ajung pana mai sus de cot. Camera intunecata nu ne ofera un avantaj dar mai apoi il urmaresc aprinzand un bec dupa ce il suspenta de o bara pentru haine. Trage manechinul sub lumina becului cu o lumina rece ce iti fac ochii sa lacrimeze. Trage si perdelele complet ca dupa sa deschida servieta sub privirea mea. Jumatate din ea e plina de seringi si sticlute mici din sticla transparenta umplute cu substante de toate culorile, de la un transparent de nici nu se vede pana la un negru accentuat. Seringile sunt gradate milimetru cu milimetru iar acele lor sunt de toate marimile. De cealalta parte a servietei stau doua masti de gaz care insa nu iti acopereau intreaga fata, ci doar gura si nasul. Sub ele mai stau cateva perechi de manusi. Pe partea de sus a servietei stau lipite de dosul capacului brighete si alte sticle umplute cu lichide suspecte.

-Arsenic.

Sopteste el cand imi vede ochii zabovind pe o sticla de dimensiunea palmei mele cu un dop minuscul si un lichid transparent cu o usoara tenta de verde.

-Poloniu.

Continua cand mainile mele inmanusate ating un sacutel mic albastru aflat langa sticla de arsenic. Il ia in mana deschizandu-l si rasturnand in palma cateva grame.

-Nu are o importanta mare dar sa te asiguri ca diseara la cina vei strecura in mancarea lui cateva miligrame de Poloniu.

Il pune inapoi iar cand dau sa ating cealalta sticla imi da peste mana. Ma incrunt cand mainile lui imi verifica manusile ca dupa sa imi intinda una dintre cele doua masti, urmarindu-ma cum o asez pe nas si verificand-o imediat dupa.

-VX. Agent nervos. Daca nu ai manusi pe maini si atingi lichidul asta esti ca si moarta in urmatoarele 10 minute. Exact asta va pati Kim maine dar daca nu voi pune corect otrava pe perlele rochiei poti muri si tu tot atat de usor.


Cei care sunt curiosi despre VX sa stiti ca cu otrava asta a fost ucis fratele lui Kim Jong un la aeroport iar in rucsacul lui era antidotul. E un caz foarte fain iar la primul search puteti gasi o droaie de informatie despre otrava si despre cum mai exact a fost ucis barbatul. In orice caz nu am fost eu cea ce a inventat otrava. Exista iar pentru informatiile de mai sus am pierdut ore de cautari si de privit documentare. 

꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum