꧁Blood and Calls꧂

*50*

Wonyoung pov.

Abia când ajung în dormitorul meu realizez că cea ce murdarea mașina de sânge am fost eu. Strâng din dinți privind la tălpile ce răspândesc durere. Mă las în genunchi atunci când scot din micul frigider castronul cu apă și cluburile de gheață de mai sus.

Strâng asternuturile patului atunci când îmi scufund tălpile în apa rece. Cel puțin durerea asta mă va distrage de la cine se află acum la parter.

Jimin pov.

Nu mai am pe mine hainele de la închisoare. În schimb, port un hanorac gri și niște pantaloni negri. Asta mă face să cred cu mult mai multă putere că mi-a citit jurnalul. Chiar dacă i-am zis lui Yoongi ce i-am zis, îl vreau înapoi. Se aseamănă mult prea tare. Sau poate că e o simplă coincidență? Știu că nu își va pierde timpul căutând haine pentru unul că mine.

Deschid frigiderul. Abia acum îmi dau seama ce gaură am în stomac. Un raft e plin de sticle cu apă iar celelalte sunt pline cu mâncare. Mâncare neatinsă. Nu prea am impresia că ea mănâncă ceva.

Scot platoul cu sushi ce e chiar în margine. Nu mă așez. I-au două înghițituri că mai apoi să urc scările. Etajul trei, ultima ușă pe stânga.

Nu știu care îi este camera dar îmi dau seama de asta când aud scânceturi și suspine din cea de lângă a mea. Văd urme de sânge pe podea. Le urmăresc iar acestea duc spre ușa ei.

Întru în a mea lăsându-mă pe patul mult prea mare și moale pentru mine. Îi este atât de frică că îl voi ucide pe Yoongi încât încearcă să îmi dea cele mai bune condiții.

Camera e destul de spațioasă. Alb negru iar pe alocuri mobilă din lemn. Patul e într-un colț. Lângă el e o noptieră cu trei rafturi. O bibliotecă cu maxim 10 cărți iar în rest o trusă medicală și câteva flori. Dulapul în care nu sunt prea multe haine.

Se pare că va trebui să îi trimit adresa apartamentul meu să îmi i-a din lucruri. Nu va fi de acord dar o va face.

Găsesc un alt telefon pe noptieră. Pe cel de mai înainte l-am lăsat în bucătărie dar era și destul de vechi. Întru in contacte și văd numărul lui Yoongi și al ei. Adaug numărul lui Leonard. Apoi îl sun.

Viziunea mea este podul. Nu îmi iau ochii pe de el până el nu răspunde.

-Alo?

Zambesc când îi aud vocea. Nu răspunde prea des la numere noi.

-Sunt eu.

-Domnule Park?

Zambesc iar când îi aud mirarea din voce.

-Cum mai sunteți?

Mă gândesc la toate persoanele de acolo când o spun.

-Totul e bine.

-Au mai venit oameni? Lista specială?

-A venit domnișoara Jang Wonyoung, Lee Lisa și Kim Su Ryeon.

Mă încrunt.

-Ai zis cumva Jang Wonyoung? Detectiva?

-Da.

-Când?

-Cu cam 4 zile în urmă dacă nu greșesc. De ce?

-Sunt la ea acum. Mă scos de acolo iar a probabil că maine vin la voi.