꧁Blood and Calls꧂

*47*

"-Ma voi asigura ca inculpatul va fi prins si ca cazurile vor fi rezolvate acest an. Ancheta avanseaza in fiecare zi iar atata timp cat Park Jimin nu face alte victime vom incerca sa tinem populatia Coreei de Sud sub control si sa ne asiguram ca odata prins, nu vom vom risca sa asteptam atat de mult pana la executie..."

-Ochii sunt pe mine deci.

Suiera printre dinti, intinzandu-se peste masa si micsorand sunetul televizorului ce imi arata fata transmisa in direct acum cateva ore, in reluare dupa fiecare show de pe fiecare canal difuzat in Coreea. Ii pot vedea un mic zambet in coltul buzei, dandu-mi seama ca inca se vrea in centrul atentiei, fapt ce nu s-a schimbat aducandu-mi aminte de vechea versiunea a lui, versiunea mai haotica si "indrazneata".

-Te-ai discurcat bine. Imi pare rau-minti exceptional, incearca sa il iei ca pe un complement.

-Crede-ma ca incerc, dar nu prea imi iese.

-Pot sa vad.

Ii intind paharul cu vin pe care Leo mi-l transmise sa i-l dau. Risca sa fie prezent intr-un Centru de Balet ce ii poarta numele, intr-o zi aglomerata doar pentru a discuta cu mine intr-un loc mai "ferit", ceea ce inseamna de obicei fara Regulus ce e de fata, ci acum la gradinita, odata ce mi-am facut aparitia la sectie iar Jihoon nu ii mai da tarcoale. 

Lasa paharul pe masa, incheind unul dintre nasturii sacoului negru ce il poarta direct pe piele, neavand un anumit motiv pentru care alese sa renunte la piesa vestimentara, camasa, pe care o poarta in fiecare zi. 

-Ochii pe mine.

Zice, ridicandu-mi privirea si facandu-i semn lui Soojin, ce sta in spatele lui schimbandu-si balerinii dupa show, sa deschida usile dulapului din spatele lui. Jimin impinge cu piciorul masa, facand ca scaunul pe care se afla sa se indeparteze de dulap pentru a-mi da voie sa vad rochiile si costumele aflate in spatele lui, eu recunoscand imediat stilul lui Leo in kilogramele grele de matase si stofa ce atarnau de umerasele din fier. Trag cu coada ochiului la Leonard ce pare multumit de opera lui, acesta lasandu-si corpul rezemat de masuta de toaleta de la care se ridicase Soojin.

Minute mai tarziu ma trezesc imbracata intr-o rochie rosie pana in pamant, cu straturi subtiri de matase de diferite nuante de rosu si negru deasupra ei. Umerii dezgoliti imi scot in vedere cicatricea ce inca se mai afla pe umarul mau de 5 ani dar si pe cea noua ce am capatat-o acum 6 zile de la glonturile trase de colegii mei, de pe care Jimin nu isi mai lua ochii o buna bucata de vreme. Au insa niste bucati de material la maza umerilor ce sunt separate de rochie dar starnse la capatul lor, dand senzatia de maneci bufante cu marginile acoperite cu margele albe. Talia imi este sufocata intr-un corset visiniu, din care cad alte fasii de stofa si matase de aceasi culoare, ce fac rochia sa cada in falduri ce matura podeaua daca nu port tocuri. Soojin isi trece unchiile peste clavicula mea, lasand in urma o esarfa visinie ce imi inconjoara gatul, cazand pe spate.