꧁Blood and Calls꧂

*70*

Cu fiecare treaptă pe care o cobor o pot vedea mai mult cum se târăște în spate cu ochii măriți de groază. Buzele mele nu mai zambesc. Acum fluieră 5 note ce semnifică venirea mea. Cele 5 note pe care le-a auzit fiecare victimă care a privit căderea mea fizică la ai mei 12 ani. 5 note atât de neimportante dar care îți pot curma viața cu un glonț trecut prin stomac ca să ai parte de o moarte lentă și dureroasă așa cum am avut eu parte. Oameni ce s-au mulțumit să privească sângele meu ce păta zăpada din luna ianuarie.

Cele 5 note par calme. Par dintr-un cântec de leagăn. Dar sunt. Doar că acel somn nu e pentru 9 ore. E al morții în cazul ei. Îmi slăbesc nodul cravatei iar cu cealaltă mână îmi bag cheile în buzunar urmărind cu degetele linia crăpăturii de pe perete. Sunt desculț. Temperatura sângelui ei îmi aduce aminte de aprilie. De acea zi din aprilie.

-Îmi e milă de cămașa asta să știi. Dar mă voi asigura că nu o voi păta. O voi face repede.

Mă aplec la nivelul ei. Părul ei e desprins iar șuvițele blonde au acum aspectul de un roșcat vișiniu. Buzele îi sunt sparte. Încheieturile îi sângerează din cauza funiei strânse în jurul lor. Capul o face și el după ce a încercat să își curme zilele izbindu-se cu el de podea. Privesc la cuțitul din stomacul ei pe care nu s-a obosit să îl scoată. Nu cred că avea cum.

-Mai repetă odată ce mi-ai spus, ofițer.

Zic batjocoritor luându-i bărbia între degete. Cu cealaltă mână o apuc De gât doar pentru a mă asigura că nu va muri în următoarea jumătate de oră.

-Repetă, Shin. Repetă și poate că nu vei fi torturată până mori. Poate că voi trimite un singur glonț în creierul tău.

Când îi dau drumul o privesc căzând jos în propriul său sânge, împroșcând cu el în toate părțile. Îi privesc buzele deschizându-se încet. Sângele e singurul lucru care le mai dă culoare.

-Wonyoung te-a...

Râd ducându-mi brațul la buze. Mă apropii de ea iar piciorul meu urmează să îi strivească degetele, reușind să îi scot un urlet din gât.

-E o javră...

Palmele mele urmează să se bată una de alta pentru câteva secunde. Râd în timp ce o fac. Cine se crede?

-Spune-o Shin. Sau vrei înapoi la Kai al tău? Nu uita. El e traficant de droguri și de oameni.

-Ești un criminal...

-Ai dreptate. Dar oare ce ai facut ca să meriți asta? Hm? A da. Mai spune-o odată. Sau să o spun eu?

Degetele mele apucă cuțitul din trunchiul ei. E speriată. Ador asta. Ador sacoul alb și topul negru plin de sânge. Cravata ce îi este în jurul gâtului ei și o amenință cu fiecare mișcare cu moartea. Fusta lungă până în pământ de un roz coral din mătase. Acul din venele ei ce îi provoacă halucinații. Pantofii verzi cu pietre.

-Ameninț-o iar. Hai. Spune că vei face o reclamare. Că mă vei închide pe mine. Că îi vei distruge viața. Hai.

-Nebun...

Îmi scapă un râset la cuvântul ce vine cu altă criză de tusă. Cu o mișcare, trag cuțitul din stomacul ei iar odată cu lama lui, iese și un șiroi de sânge printre buzele ei.

-Un ultim cuvânt ofițer Shin?

O văd cum încearcă să rostească cuvinte dar în locul lor iese și mai mult sânge. Mă mulțumesc să zambesc, asigurându-mă că va muri cu imaginea mea în mintea ei. Că acum nu mai vede sângele meu în zăpadă când stătea deasupra mea în spatele muncii. Ci vede sângele ei pe obrajii mei. Cu o mișcare îi înfig lama cuțitului în gâtul ei.

-Să te mai văd acum cum îi vei distruge viața. Nu îndrăzni să te compari cu ea.