Ies din casa cu mainile pe uniforma. Ceva nu e la locul lui iar faptul ca Jimin ii ia partea atat de mult ma duce in eroare de prea multe ori. Urmatoarea data cand o voi intalni ii voi verifica bratul. Gandesc in timp ce imi scutur mainile de creta. Mai arunc o privire peste umar la casa lui, si cu gandul la ce ma asteapta in continuare, ma indrept catre parcarea in care nu sunt sigura daca mi-am lasat masina ieri.
Imi fixez privirea in pamant datorita soarelui puternic de dimineata. Urmaresc micile pete de creta alba pe bocanci. Apoi ma opresc cand degetele mele se hotarasc sa le stearga dar nu reusesc sa ma aplec cand altceva imi atrage ochii. Imi privesc inca odata mainile acoperite de creta ca sa imi las privirea din nou in jos, dand cu ochii de un petice alb sub picioarele mele. Imi mut picioarele mai in urma lasad la vedere cateav linii conturate haotic cu creta alba.
Ma incrunt, crezand ca poate copiii din vecini au facut-o dar apoi imi apare in cap posibilitatea de a o face Regulus, cand realizez ca Jimin nu are vecini, dar apoi imi aduc aminte ca posibilitatea de ai fi cumparat lui Regulus creta este egala cu 0. Imi apare si gandul de a fi facut-o Jimin dar mainile mele si memoria mea de lunga durata imi spune altceva.
Ma aplec, trecandu-mi degetele peste ceea ce parea fi la prima vedere trei cruci cu niste suporturi. Ce motiv ar avea Rose sa deseneze cruci pe teritoriul lui frate-su? Intrebarea imi ramane in minte in timp ce adaug in galerie inca o poza care mult mai probabil va sfarsi stearsa peste cateva zile. Pe langa asta, o daca Jimin va spune ca nu a fost Regulus atunci suspiciunile mele se vor accentua cu inca un strat.
____________________________________
Intru in camera de interogatoriu cu doua cafele si cu mapa la subrat. Inchid cumva usa, lasand documentele pe masa si intinzandu-i fetei una dintre cafele.
-Sa stii ca nu e otrava.
Ii spun cand privirea ei suspicioasa imi intampina oferta. Ma asez, stand fata in fata cu o adoilescenta de 13 ani, Min Myeong. Starea ei e mai buna acum ca a stat o noapte la sectie. Fata nu ii mai este incarcata cu machiaj iar cicatricea i se vede clar acum. In schimb, cearcanele ii sunt mult mai evidentiate decat in poza, iar parul ii este in toate partile.
-De unde esti?
-Daegu.
-Sunt parintii tai cu tine?
-Nu.
Ridic din spancene.
-Stiu unde plecasem, am luat trenul direct in Seul si am stat la o prietena.
Vocea ii e seaca iar degetele lungi sunt in jurul paharului, incalzindu-se.
-Inteleg. Ce faceai ieri acolo?
Ia o gura de cafea.
-Fac muzica de ceva timp cu acea prietena. Am cautat o locatie mai izolata de lume pentru a ma inregistra in liniste caci acea fata avea niste invitati in acea seara.
-Ai vazut ceva ciudat pe drum?
Intreb ducand paharul din carton la buze.
-Nimic nou. Era liniste si nu parea ca ceva era in neregula.
Imi plimb ochii de-a lungul cicatricei sale, coborandu-i si analizandu-i vanataile proaspete si taiturile de pe brate ce nu par sa fi fost facute de ea.
-Cine ti-a facut cicatrice, Myeong?
Un an nou fericit la toti! Poate la anu voi termina cartea.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
