꧁Blood and Calls꧂

*94*

-Ai dreptul la un avocat și la a nu spune nimic.

Mâinile mele îl trag brutal din casa lui lipindu-l de ușă și forțându-mă să îmi mișc degetele ca să îi pun cătușele. Arunc o privire la Sanghwo și Rose aprobând odată ce colegii mei de muncă îi arată mandatul de percheziție a casei. El o apucă de încheitură pe Rose trăgând-o după el l, trecând pe lângă Kai ce nu înțelege nimic din ce se petrece.

-Wonyoung, Wonyoung ce naiba!?

Urletul lui mă face să închid ochii lăsând lumea să creadă că este din cauza blițurilor de la camerele îndreptate spre noi de către reporterii cărora gură nu încetează să se miște.

-Uită-te la mine!

Îmi deschid ochii privindu-i fața lipită de ușă. Strâng cu putere cătușele în jurul încheieturilor sale privindu-i ochii obosiți cu fulgi de zăpadă lipite de genele lui lungi. Vreau să îi zic că s-a terminat pentru el. Să îi râd în față și să îi arăt cine cumpără pe cine acum. Să îi spun că locul lui e în scaunul inculpatului și că va sfârși în închisoare.

Dar în schimb las două lacrimi să îmi păteze obrajii jucând rolul unei fete trădate de cel mai bun prieten.

-Ce naiba faci?

Cuvintele lui mă fac să vreau să îi răspund cu:ce naiba faceai când i-ai dat servieta aia lui Taehyung. Dar tac forțându-mi ochii să stoarcă mai multe lacrimi ce vor sfâșia publicul în câteva ore.

Aerul rece îmi face ochii și nasul roșu iar buzele crăpate completează chipul unei fete vulnerabile. Pun pariu la cât va râde Jimin știind ce am facut. Cu greu îmi iau degetele de pe metalul rece al cătușelor, colegii mei din echipă bagându-l în mașina de poliție cu mine la volan.

Îmi șterg lacrimile îndreptându-mi spatele și întrebându-mă dacă se poate da un Oscar pentru așa ceva. Mai arunc o singură privire spre casa lui ca s-o iau din loc, plecând direct spre secție.

____________________________________

Rose pov

Îi aud vocea lui Sanghwo și pașii lui venind spre mine. Mâinile îmi tremură în timp ce bag o plic și o casetă video, gasite în sertarul de lângă pat, sub jacheta mea.

-Ai găsit ceva?

Mă întorc încercând să mă opresc din a-mi roade vârful limbii. Îmi țin brațele în jurul abdomenul privind spre el.

-Nimic.

Își trece degetele prin părul său auriu încercând să nu explodeze.

-Mai avem încă 5 minute până trebuie să ne întoarcem la Wonyoung.

Dau din cap cu degetele strânse în jurul telefonului. Își ridică sprâncenele privind la abdomenul meu. Când simt că mai are puțin și se prinde el pleacă. Mă retrag într-un colț privind la ecranul pe care apare numărul lui Hoseok. Răspund cu sufletul la gură ducând telefonul la ureche.

-Ai pescuit ceva?

-În două ore sunt la tine...