꧁Blood and Calls꧂

*123*

Sticla ce se infige in umarul meu ma face sa urlu de durere. Bretelele rochiei se rup iar eu raman in lenjerie incercand sa ascund rochia in spatele meu pentru a avea telefonul la mine. In momentul asta e singura mea scapare. Mainile mele abia de reusesc sa se aseze pe umerul meu caci degetele lui isi gasesc drum in parul meu, fortandu-ma sa il privesc. Usturimea si durerea ma fac sa scancesc din dinti in timp ce incerc sa ameliorez durerea din umar, acoperindul cu mana.

-Credeai ca il ucizi si scapi cu asta atat de usor? Ce e in mintea ta?

Camasa ii este rupta datorita efortului facut pentru a ma tranti la pamant. Maxilarul ii este strans in timp ce degetele lui par sa fi pierdut controlul in parul meu. Ma chinui sa respir si sa rezist. Am impresia ca pot cadea in orice secunda.

Respir greu. Imi pot simti inima pulsandu-mi in gat. Imi am degetele pe mainile lui pentru a slabi din stransoare si din durerea care o simt. Trebuie sa fug daca nu vreau sa fac avort spontan in mainile lui. Pentru o secunda, am impresia ca ma va lasa sa sangerez, acolo, pe podea pana dimineata si ca ma va lasa in pace, dar m-am inselat amarnic. Isi impinge limba in obraz in timp ce izbeste de nenumarate ori sticla de vin deja sparta de podea. Tresar, punandu-mi mainile peste urechi cand sunetul strident isi face aparitia in ecou.

Sunetul inceteaza. Imi deschid ochii vazandu-l la doi metri departare de mine mangaind cioburile de sticla. Ii urmaresc degetele cum culeg un ciob de pe podea. Ochii imi raman pe sticla ascutita, de pe care curge vin. Incerc sa imi inghit vorbele odata cu buzele intredeschise si cu ochii din care nu vreau sa se poata citi frica.

-Taehyung...

Imi strang ochii cand degetele lui strang ciobul in palma. Nu ma va ucide. Nu ma va ucide pe mine dar pe copilul din mine cu siguranta. De cand am ajuns sa imi pese atat de mult e el incat sa imi dau viata? E copilul unui monstru dar nu e vina lui. Nu e vina lui ca am deschis ochii si ca imi tai palmele incercand sa il salvez cand tatal sau incearca sa il injunghie nestiind de existenta lui.(Nota autor: ikd de unde si pana unde lui Wony ii pasa atat de mult dar in fine, incerc si eu sa incetinesc actiunea caci se intampla mult prea repede de cat mi-as fi dorit.)

-Iti e frica acum, dupa ce ai omorat un om? Dupa ce l-ai bagat pe Kai in inchisoare pentru ceva ce a facut Park? Pentru ceva ce ai facut tu?

Ii privesc ochii negri ce ma privesc la randul lor batjocuritor. Nici-un regret. Nici-o remuscare. Imi conving vocea sa iasa chiar daca imi asum moartea in acest moment. Tin strans ciobul in palme privindu-mi sangele picurand pe podea. Inchid strans ochii rasufland greu, incercand sa imi mentin calmul chiar daca doare al naibii de tare. Si uite-ma cum imi incalc propria promisiune.

-Sunt insarcinata cu copilul tau...

Soptesc in timp ce izbucnesc in lacrimi si cufundandu-mi capul in clavicula. Mi-am jurat ca nu o voi spune. Mi-am jurat ca asta nu se va intampla indiferent de ce se intampla dar nu m-am gandit la singura exceptie care include viata lui. Iar faptul ca am spus-o ii poate costa viata.

-Ce?

Ii simt degetele pe barbie si cum ma forteaza sa imi intorc capul spre el. Ii pot simti respirtia pe umarul meu.

-Deschideti naibii ochii Jang si spune-mi ca e o gluma proasta ca sa nu te ucid.

Imi pot simti lacrimile in timp ce ma fortez sa imi ridic pleoapele dand peste fata lui ce baga fiori in mine. Degetele lui ce se afla pe barbia mea acum se afla pe maxilarul meu, strangandu-l cu putere si obligandu-ma sa imi deschid gura in timp ce cu cealalta mana incearca sa imi indese in gura o pastila alba, forma careia o cunosc mult prea bine si pe care nu o voi uita in veci.

Imi vine foarte greu sa scriu capitole cu abuz dar este pana la urma o parte din carte care trebuie sa fie aici daca vreau sa ajung la partea pe care tin sa o scriu. Chiar daca nu e reusit capitolul, imi asum chestia asta si imi cer scuze daca nu se include in asteptarile voastre. Il voi modifica pe parcurs dar chiar daca scriu o gramada de chestii cu crime inca imi e greu sa descriu abuzul din perspectiva victimei. Imi pare rau sa actiunea se petrece prea repede dar sper sa intelegeti asta si sa nu criticati caci am depus multa munca pe platforma asta. Multumesc.