꧁Blood and Calls꧂

*24*

-Ce?

Intreaba privindu-ma.

-Cum adica "ce?".

Intreb abtinandu-ma sa nu rad. Imi sterg insa zambetul de pe fata, momentele in care vreau sa fiu fericita nu vor fi in preajma lui iar eu ma voi asigura de asta.

-Abia ma incalzeam. Nu am facut-o de 5 ani, ai mila detectiv.

Zice trecand langa mine si analizand din nou chipul roscatei.

-Sanghwo. 

Zice, dand la o parte peretele din sticla ce e pe roti. Desfasoara corpul lui Sanghwo pana la jumatate.

-Ce-i cu el?

-Am incercat sa dau de el cu cateva zile inainte sa aflu din ziare despre accident dar nu am dat de el.

-A lipsit doua saptamani.

Zic pentru a-l simti aproband langa mine. Ma apropii de corpul lui Sanghwo cu ochii lui Jimin arzandu-mi gatul. Nu stiu la ce naiba continua sa se uite dar sper ca orice dracie a fost in seringa aia sa tina acel doctor cat mai mult pe podea. Ii iau incheietura in mana mea, privind la semnul ars pe bratul sau ce abia acum l-am observat.

-Uite.

Ii spun rupandu-i privirea de pe mine si punand-o pe incheietura barbatului.

-Ieri, cand venisem tarziu am fost in Busan, dupa cum ai auzit de la Minnie. Mirele avea un sarpe ars pe incheietura. Pe stanca de care era spanzurata femeia era desenat in piatra un sarpe. La muzeu, corpul impaiat al lui Sanghwo era tarat in jos de serpi.

Jimin isi misca repede ochii catre corpul femeii iar mie imi pica fata caci nu-mi trecuse prin minte sa ii verific femeii incheietura. Mainile lui Jimin se misca repede iar eu ma trezesc in fata aceluiasi sarpe ars pe bratul femeii. Isi apleaca capul iar parul sau negru ii acopera chipul pe care probabil voi citi dezgustul in scurt timp. 

-Hoseok.

Sopteste luand in mana sa incheietura frageta a femeii.

-Nu stiu nici macar cum arata iar daca tu l-ai vazut ultima data acum 13 ani sunt slabe sanse sa il recunoastem.

-Fata nenorocitului nu e problema. Nici nu trebuie sa apara in peisaj.

Se intoarce catre mine.

-Prima data la folosit pe Kim. Intodeauna la folosit ca pe o jucarie. A inceput cu mine apoi la alergat la tine pana i-am facut felul. 

-Acum il are pe Boris Lucius Rave. A spus ca livratorul sculpturii a dorit sa ramana anonim.

-Pe cine va scoate la plimbare data viitoare?

Tac, gandindu-ma la ce era mai suspect in ultimul timp apoi imi amintesc de liniile haotice din fata casei lui.

-Jimin.

Isi intoarce capul spre mine.

-I-ai luat creta lui Regulus?

Se incrunta.

-Ce are de aface Regulus in asta?

-Doar spune-mi.

Se gandeste mai bine.

-Nu. De ce?

-Rose... sau mai bine lasa, nu sunt singura.

Imi cobor ochii la corpul doctorului. Imi ridic privirea cand ii vad corpul tracand pe langa al meu, apucandu-mi bratul din mers si manandu-ma spre usa. Treasar usor dar nu imi ia mult sa ma obisnuiesc cu atingerile lui. Culeg dosarul doctorului de pe jos pentru a scapa din stransoarea lui dar cand ma ridic imi apuca mana.

-Sa mergem. Anestezicul nu dureaza prea mult. 

Imi da drumul la mana pentru a-si pune casca de motociclist pe cap.

-Ai de gand sa umbli prin spital asa?

-Nu stiu cum tu, dar nu am chef sa imi rup gatul de la etajul 7. Sa urc a fost usor dar am facut-o de prea multe ori ca sa mai stau cu grija. Plus ca am o sefa de sectie langa mine.

Imi dau ochii peste cap, deschizand usa si mergand cu el din urma mea. Ciudat sentiment. Nu sunt scutita de privire suspecte dar le intorc cu cate una acuzatoare care face persoanele sa isi mute privirea. La un moment dat, trece langa mine, punandu-si mana pe umarul meu pana cand e nevoit sa o ia pentru a ma urca la volan iar el pe motor.

-Ne vedem acasa.

Imi arunca cuvintele ca dupa sa o ia inainte iar eu spre sectie.