Alarma imi suna mai tare in urechi ca niciodata. Nici nu realizez cand ma ridic brusc din pat si bajbaind prin intuneric dupa telefon pentru a tringe alarma. Patul ma atrage inapoi dar la vederea orei 3 dimineata ma ridic glont, uitand pana si de durerea provocata de catre umar si abdomen. Trag pe mine o pereche de blugi si un hanorac mai gros, toate negre, impiedicandu-ma de papucii de camera. Indes cateva perne sub plapuma chiar daca stiu ca nimeni nu va veni la mine in casa de dimineata.
Imi indes si telefonul in buzunarul blugilor, iesind din dormitor si fugind fara sa imi dau seama, in dormitorul lui Jimin.
-Sa nu faci vreo prostie!
Ii aud vocea de la pasi buni de la usa lui.
-Dar vreau sa merg acolo, Jimin! Vreau sa ajut, nu pentru asta m-ai inchis acolo?
Vocea frageda a lui Finnick se aude in ecou, urmata de o bufnitura.
-Finnick, intelege ca nu vreau ca cineva sa te vada acolo cand se va intampla. Mai ales sa te vada cineva acolo, sus langa mine.
-Doar nu...
-Nu esti atat de usor de trecut cu vederea, asta vreau sa spun! Vei fi trecut ca prim suspect daca nu vrei sa pui ceva pe tine!
Deschid usa ca sa dau de Jimin, ce pare sculat de ore bune, si de Finnick, care pare ca abia sa sculat si incearca a il convinga pe Jimin sa vie cu el. Imi misc capul intr-o parte, dand de o carte la picioarele lui Jimin, semn a bufnitura a fost facuta in urma furiei lui Finnick are a aruncat cu o carte spre Jimin.
-Esti gata?
Ma intreaba Jimin facand cativa pasi inainte si lasandu-l pe Finnick in spatele lui. Reusesc sa disting cu putin efort, prin intunericul camerei pijamaua re un albastru pal ce atarna mult prea larg pe Finnick si hainele negre a lui Jimin. Fata baiatului se lumineaza cand ma vede intrand in camera.
-Wonyoung!
-Nu vei veni acum...
La auzirea cuvintelor speranta i se stinge.
-Dar diseara nu ai decat.
-Ya!
Frustrarea lui Jimin nu reușește sa acopere zambetul victorios al blondului.
-La culcare acum. Nu o sa ai energie pana la o bucata de noapte.
Mă rastesc la el ca să îl văd dând din cap. Parul blond ii e in toate partile iar ochelarii ii sunt stramb asezati pe nas. Isi culege cartea de pe jos, lasandu-se sa cada intre pernele moi ale lui Jimin.
-Cred ca sunt pe drum.
Vocea lui e urmata de sunetul puternic al usii care se izbeste un pic prea tare de perete. Își pune mâna pe umărul meu trăgându-mă după el pe coridor.
-Yoongi a ieșit din spital?
Întreb coborând scările în grabă în timp ce îmi verific telefonul. Chiar dacă suspiciunile mele în privința lui Rose au fost refuzate în totalitate de Jimin nu renunț în a o verifica.
-De câteva zile bune. Minnie i-a găsit adresa dar Sanghwo a făcut-o să păstreze adresa hotelului doar pentru ea.
-De inteles.
Zic luand cheia de pe un scaun si iesind in ninsoarea iernii impreuna cu Jimin.
-Mai avem ceva de facut?
Intreb in timp ce incui usa si imi aprind lanterna telefonului, pasind apasat prin zapada spre parcare. Sunt recunoscatoare ca vantul si fulgii nu imi patrund prin haine cand intram in parcarea ce se intinde la peste 50 de metri. Imi duc mana la umar cand simt un junghi strapungandu-l cu putere.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
