꧁Blood and Calls꧂

*1*

Wonyoung pov.

Rasuflarea mi se taie iar ochii mi se deschid larg. Siroaie de transpiratie mi se scurg pe trup in timp ce eu ma holbez cu ochii atintiti in pod, gafaind si respirand ca dupa cateva minute de panica intr-un bazin cu apa. Ma ridic pe sezut cu mana pe inima dupa inca un maraton de cosmaruri de acum 5 ani. Imi ciulesc urechile incercand sa surprind orice semn ca Rowoon ar fi fost treaz. Liniste. Nici macar un sunet din camera vecina ce m-ar putea face sa uit de tot ce mi s-a intaplat.

(Nota autor: daca pe parcursul cartii vedeti ca il numeste „Regulus" sau „Regie" nu fi-ti confuzi, asta e un al doilea nume al baiatului lui Wonyoung)  Dau pe gat jumatate de pahar de apa de pe noptiera cu ochii pe ceasul ce indica ora doua dimineata. Imi trec mana prin par, muscandu-mi buza frustrata.

-Aceasi ora ca de fiecare data...

Soptesc ridicandu-ma din pat, stiind ca nu mai am nici-o sansa ca sa adorm inapoi.

______________________________

Jimin pov.
Acum 5 ani.

-Ai venit.

Zic ridicand din sprancene cand vad blondul pasind pe usa, mai devreme de cat m-as fi asteptat. Arunc o privire la rucsacul maro din spate, ca mai apoi sa remarc hainele mai bune de cat de obicei.

-Ai chemat.

Imi raspunde Finnick Odair cu parul carliontat intre ochi cu o ciudata sclipire in ei. Inchide usa rapid, venind spre mine cu pasi tantosi. Se aseaza direct pe masa din sticla, dandu-si rucsacul jos din spinare si incepand sa cotrobaie prin el.

-Alo?

Incerc sa ii atrag atentia dar zambetul jucaus nu ii dispare si nici ochii nu i se indreapta spre mine. Ma ridic frustrat de pe canapea, punandu-mi palma pe masa si privind la baiat.

-Finnick?

-S-a intamplat, Jimin!

-Ce?

-E baiat.

Realitatea ma ia pe nepregatite. Imi incrunt sprancenele, privindu-l chioras. 

-Au trecut abia 7 luni.

-A fost nascut prematur din cauza stresului si a traumei. Bataile de la Kim au afectat si mai mult. 

Imi deschid gura dar ma intrerupe inainte de a spune ceva.

-E sanatos. Si ea la fel acum. Insa acum ceva timp nu era.

Adauga vazandu-mi fata panicata. Ma relaxez pentru un moment. E bine. Asta e tot ce conteaza.

-Tine aici. M-au lasat sa intru a doua zi. Sanghwo m-a pus sa ii spun despre tratamentul de schizofrenie. A fost de acord.

Imi impinge in maini niste fotografii cat palma. Incerc sa nu ma cutremur la vederea pozelor. In una dintre ele o vad conectata la tot felul de aparate, cu o masca respiratorie pe fata, cu ace conectate la picuratori bagate in brate, bandaje pe abdomen si un mic ghemotoc din carpe tinut de un doctor langa ea.

-Cum ii zice?

Intreb privind o poza cu un fat abia nascut in sange.

-Rowoon Regulus Kim.

-Kim?

Intreb mai mult pentru mine scancind din dinti.

Aveam alte planuri pentru acest capitol dar am decis sa incep mai incet, daca ma arunc iar in mijlocul povestei, unde nu se intelege nimic iar actiunea se petrece mult prea repede, va fi o incalceala mult prea mare.