Ochii mei raman pe ultimile litere. Pe amprentele degetelor lui fiind vizibile datorita sangelui ce era pe degetele lui cand a scris asta. Pe literele scrise haotic cu pasta neagra. Pe partile unde nu puteam desifra literele datorita sangelui uscat si a hartiei ce pare a fi fost udata cu apa apoi uscata de timp.
-Nimeni nu merita asta...
Soptesc in timp ce rasfoiesc jurnalul vazand litere incuracate si sange. Cifre in colturile paginilor ce arata data. Desene incuracate mazgalite si pagini rupte. Copilaria lui e mult mai dificila de cat miam imaginat ca este. Pana la acea varsta nu gresise cu absolut nimic. Poate ca toate traumele lau facut ce este acum.
Imi inghit lacrimile furisand jurnalul sub unuforma. Nu risc ca cineva sa vada asta. Chiar daca e masina mea si doar eu am cheia orcine poate arunca o privire pe geam.
Pornesc motorul indreptanduma spre sectie. Nu am nici un chef de al vedea. Sau poate ca am doar ca vreau sa vad copiluldin spatele acelei priviri reci. Afara totul e alb. Inghet de frig caci am doar uniforma pe mine iar afara e -10. Mainile imi sunt vinete. Privirea mea vrea sa cedeze dar cuvintele lui nu imi pot lasa mintea in pace.
-Hai sa facem un pact, ce zici? Tu ma scoti din inchisoare iar eu in ucid pe dragul tau logodnic, Taehyung.
Vocea lui imi provoaca fiori si acum doar cand imi amintesc. Strang volanul concentranduma pe drum.
20 de minute mai tarziu.
Parchez in fata sectiei vazand ca oamenii sau mai imprastiat. Cobor din masina incercand sa imi acomodez corpul cu temperatura aerului. Daca in masina am mai putut incalzi temperatura acum nu pot. Intru in sectie frecandumi palmele de brate si privind in jur. Park trebuie sa fie la infirmerie. Nu regret ce iam facut dar parca imi pare un pic rau.
Deschid usile salonului.
-Va pot ajuta?
-Kai ma trimis sa il vad pe Park. A fost externat sau inca este aici?
-Urmatima.
O urmaresc in deaproape pe blonda mai scunda cu doua capete si mai mare cu 20 de ani. Mergem in capatul salii unde femeia in varsta a la o parte niste jaluzele transparente facute din plastic gros. Acolo sunt tinuti cei mai periculosi dintre detinuti. Iar el era unul dintre ei acum. Urc cele doua scari dand de un salon mai mare ca cel din care tocmai iesisem. E complet alb. Blonda se indreapta catre cel mai indepartat pat ce se afla la o fereastra din colt. Merg langa ea stand in dreptul lui. Femeia da la o parte draperia alba lasand la iveala copul lui Park.
-Ne poti lasa singuri.
Da din cap, eu urmarindo cum iese din salon. Imi indrept ochii spre el. Abia acum vad cat de slab si fragil e. Nu e foarte inalt dar pentru inaltimea mea este. Catusele isi facura loc in pielea lui.
-E interesant sa ma examinezi, ha?
Tresar cand ochii lui se deschid intorcandusi fata spre mine.
-Vad ca nu am tras atat de tare ca sa ramai inconstient. Pacat. Speram sa nu fi ratat tinta.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
