꧁Blood and Calls꧂

*106*

-CINE?

Am fost de acord cu planul dar nu și cu asta. Jimin se așează lângă mine cu sprâncenele ridicate.

-Oh, da... Am uitat să îți spun. Fratele lui Kim va fi clientul.

Zice el cu zâmbetul pe buze. Parcă eram de aceeași tabăra dar uite-l cum mă joacă pe degete.

-Ajungem.

Șoptește Minnie după câteva minute în care sunetul enervat al degetelor lui Park lovindu-se de materialul de piele al pantalonilor mă călcau pe nervi.

-Perfect! Wonyoung, tu vei ieși afară cu mine iar în caz că el vrea să mă omoare știi prea bine ce să faci.

Până și vocea lui mă scoate din sărite. Greutatea armei aruncate de el în poala mea îmi fac ochii să îi pătrundă cu ură pe ai lui.

-Dacă crezi că eu voi ieși uite că te înșeli. Ia-o pe Minnie. Toți trei știm că voi avea  probleme pe care tu ar fi trebuit să le rezolvi.

-Mai ai ceva de adăugat? Tu ești cea costumată aici. Ai face bine să mă asculți dacă nu vrei ca tu să fii problema de rezolvat.

Jimin pov.

Îmi trag mănușile mai bine pe mâini surprinzându-i privirea. Nu ar fi trebuit să îmi mai de-a o palmă? Sau acum se gândește la ce se întâmplă cu Yoongi? Oarecum, Sanghwo trebuie să ne ajungă din urmă. Probabil că a plătit pe cineva să se așeze în locul lui la volan. E plin de bani după operația lui Wonyoung. De câte ori trebuie să îi amintesc că nu are ce îmi reproșa?

-Ieși.

Îi zic sec ca mai apoi să îi deschid geaca și să smulg toate pachetele cu marfă de pe ea. Îi pot vedea maxilarul încleștat și degetele strângând pistolul dat de mine. Până la urmă ce poate face?

-Jimin, grăbeștete!

Zice Minnie urmând să își întoarcă privirea spre noi. Dau din cap începând să dezleg cureaua de la picioarele ei. Urăsc faptul că am nevoie de ea în planul ăsta.

Degetele mele se opresc când simt metalul rece al armei pe fruntea mea. Și totuși, ce îmi poate face? Yoongi nu e mort dar nu cred ca moartea mea ar afecta-o cât de puțin.

-Dacă faci ceva de care nu știu, glonțul ăsta îți va trece direct prin cap. Ai văzut și singur de ce sunt în stare.

Îmi treb degetele pe metalul armei apropiindu-l de fruntea mea.

-Ambii știm că fără mine ai fi la pământ, cum ai fost până acum.

Izbucnește în râs, fapt care îmi ridică sprâncenele. Îmi i-a părul între degete în timp ce apasă arma pe fruntea mea.

-Așa cum ai fost tu până acum vrei să spui? Uită-te la mine, Park. Ești și vei fi un nimeni dacă mă ai de cealaltă tabără. Dacă crezi că îți voi sfârși viața din cauza lui Yoongi te înșeli. Ți-o pot sfârși acum dar drogurile din mașină îmi pun piedică. Îmi era milă de tine, de asta te-am scos. Să nu te crezi important când îmi vorbești. Cad eu, cazi tu. Să fie clar.