꧁Blood and Calls꧂

*74*

Nu știu dacă Jimin a plecat. Tot ce știu e apa fierbinte ce îmi frige corpul. Sunt în casa lui Taehyung. La cină am tăcut mai ceva ca o țestoasă. Nu am mâncat nimic si nu știu dacă o voi mai face în următoarele zile. Stomacul îmi e pe dos. Vomit în duș. Mă bucur că nu am închis jetul de apă. Nici nu m-am auzit datorită lui.

Mă bag sub plapumă. Apoi aștept. Nu știu ce dar aștept. Poate că aștept ca Taehyung să mă lovească din cauza ieșirii mele bruște în timpul cinei. Poate că îl aștept pe Park să îmi îndese încă un pahar de apă în mână și să îmi spună că "Kim e mort". Dar nu vine nici unul dintre ei. Vine alt val de vomă cu alte pastile galbene, amare pe limbă ce îmi zgârie gâtul în lipsa apei.

Jimin pov.

O privesc prin geam strângând plapuma în jurul ei. Nu ar trebui să mă bag, nu? Nu. Nu ar trebui. Ar trebui să văd ce se î tâmplă cu Shin dacă vreau să scap basma curată. Mai arunc o singură privire la părul ei scurt ca mai apoi să cobor de pe geam, nimerind în zăpada până mai sus de glezne. Nu îmi e frig. Am fost "călit" de către "familie". Acum nu mai am altceva ce face în afară de a pleca la casa mea și așteptând până dimineață ca ea să mă sune și să îmi spună că pot veni la vila ei fără griji căci Kai și-a luat tălpășița de acolo. I-au un bulgare de zăpadă, folosindu-l pentru a-mi șterge sângele de pe mâneci.

Urc pe motocicletă punându-mi casca după ce îmi acoper nasul și gura cu o mască neagră. Nu cred că poliția din Seul face ceva serios împotriva mea. Adică, merg liber pe stradă cu o cască pe cap iar nimeni nu intervine. Cred că cu Shin Ryujin voi stârni ceva vâlvă.

Ajung acasă. Mă simt ușurat într-o oarecare măsură când îl văd pe Leonard așteptând cu portbagajul deschis. Opresc lângă el, în parcarea în care suntem doar noi doi.

-Ce te aduce pe la mine? Sunt sigur că i-am pus pe paznici să facă treaba asta.

Îmi scot casca, dându-mi masca sub bărbie.

-Obiceiuri vechi pot spune.

Strâmbă din nas dându-și părul ondulat pe spate. Mă dau jos băgând cheile în buzunar. Privesc la geanta de golf în care se află Ryujin apoi la probabilul drum parcurs de hyung pe care nu văd picătură de sânge sau de urme că a târât ceva prin zăpadă.

-Noutăți?

-Exact de asta am venit. Rose.

Ochii mei îl fixează cu privirea. Nu mă gândesc să îmi țin cumpătul când fac câțiva pași spre el. Sunt două variante. S-a trezit sau probabil că dă semne că o va face. Sau a murit iar în acea geantă de golf nu e cadavrul lui Ryujin ci al ei. Nu mă încântă varianta asta dar acum totul depinde de cuvintele care îi ies pe gură.

-E în viață Jimin. Nu e complet conștientă dar în viață. În anestezie generală.