꧁Blood and Calls꧂

*101*

Ochii ei nu trădează nimic care să mă conducă la afirmarea concluziei mele. Reci și negri ca întodeauna. Acum sunt mai serioși ca oricând iar tot ce facem îmi amintește de noaptea în care m-a ajutat să evadez. Haine negre, ora două noaptea, mănuși din piele pe mâini și fără cuvinte ce ne pot abate de la plan.

Jungkook va fi acolo peste câteva ore. Relația lui cu Wonyoung poate aduce probleme amândurora. Jungkook ca fratele mai mare a lui Taehyung iar Wonyoung ca logodnica lui. Nu îi va cădea bine deloc dar nu va scoate o vorbă dacă nu vrea să fie băgat în închisoare. Nu e genul de om care și-ar sacrifica viața ca să o îngroape pe a altcuiva.

Rânjesc imaginându-mi cum vor sta la cina din familie. Îmi ridic ochii privind cum băieții încetinesc trecând în urma noastră. Luminile de pe stradă îmi licăresc în ochi iar eu îmi pun masca neagră pe față. Nu e una medicinală ci una ce îmi acoperă întreaga față. Nu pot risca nimic.

Concentrarea lui Wonyoung asupra drumului e mai mare ca a lui Minnie ce își mișcă mâinile impresionant de haotic pe volan cu o viteză destul de mare ca să cauzeze un accident. E mult mai atrăgătoare când e în starea asta.

Privesc la ceasul de pe încheietura mâinii văzând că e aproape trei.

-Ne apropiem de ieșirea din Deagu.

Zice Minnie când mă vede că verific ora. Claxonează de două ori scurt iar când arunc o privire la oglinda din dreapta văd cele două mașini oprindu-se. Minnie trage pe dreapta, iar fără un cuvânt mă dau jos din mașină urcând în a lui Yoongi.

Wonyoung pov.

Dacă e după mine, îmi e frică de ce ar păți cei doi la accident. Yoongi și Sanghwo. Iar dacă pățesc ceva, eu și cu Park suntem de părți diferite.

-Cât mai avem de mers până la Busan?

Întreb întorcându-mă la ea și remarcându-i hainele.

-Încă o oră până trecem controlul și vreo jumătate până ajungem la malul Oceanului.

Dau din cap dându-mi seama cât de multe nu mi s-au spus. Pun pariu că dacă Park ar putea ar pune-o pe Minnie în locul meu. Se vede că ea chiar face parte din plan. Stau și eu pe aici că proasta după câte crede el. Nu înțeleg încă ce de nu mă ucis până acum?

Îmi petrec următoarea oră cu ochii fixați pe oglinda din dreapta și urmărind mașina lui Yoongi urmată de a lui Sanghwo. Dacă Park plănuiește ceva ce eu nu știu o să-l ucid cu siguranță. Îi pot vedea abia abia părul negru și masca de aceași culoare datorită luminii provenite de la telefonul lui Yoongi ce avea GPS-ul aprins.

Îl văd scoțându-și masca ca mai apoi să îi văd mușchii feței mișcându-se iar apoi să îl văd pe Yoongi pufnind în râs. Îmi ridic sprânceana când îmi pot citi numele pe buzele lui.

-Fi pregătită, Wonyoung. Intrăm în acțiune.