꧁Blood and Calls꧂

*18*

-A plecat deja?

Intreaba Minnie dand din cap luand mai apoi inca o gura din ceaiul ei negru. Sta pe canapea cu picioarele incrucisate pe masuta de cafea si cu pantalonii ei crem bufanti maturand podelele. Isi are parul prins cu o agrafa din fier iar corsetul lung de un verde inchis ce il poarta direct pe piele fara nimic pe desupt ii lasa la vedere colierul subtire din argint ce ii scoate in evidenta si inelul de logodna din acelasi material. 

-Nu i-am putut gasi scuza azi, e de ajuns ca a lipsit ieri. Plus ca nenorocita aia la vazut pe Jimin si daca nu il aduc pe baiat o sa cheme politia.

-Tu esti politia, nu prea are ce-ti face.

-Oh, nu vrei sa il vezi pe Jihoon. Ieri ma batea la cap ca Jimin s-a pus pe treaba iar apelul ei ar fi tot ce ii trebuie. Am angajati noi si chiar nu vreau sa para ca copilul meu "coopereaza" cu un criminal.

-Inca ii mai spui asa?

Intreaba razand. Zambesc dand din umeri.

-O prima impresie e importanta, nu?

Imi lipesc spatele de blatul bucatariei privind cand la mana ei cand la mana lui Yoongi ce leneveste langa ea. Pun cafeaua pe foc cand aud usa dormitorului deschizandu-se, dand de veste ca Jimin probabil e stors de energie iar dupa cat a dormit. O pun mai mult pentru mine pe de alta parte caci dupa ce s-a intamplat in Busan, sa vii la unu noaptea tocmai la casa barbatului ce se da drept tatal copilului tau pe ascuns si sa mai dormi in hainele lui, in patul lui, cu el caci nu ai glas sa te contrazici iti cam ia toata energia in ziua urmatoare.

-Stie?

-Cine?

-El, adica Jimin.

-Despre ce?

Fac pe proasta caci el e chiar dupa colt, cu fata la cearceaf si cu un tricou negru fara maneci atarnand pe el. Intelege semnalul dar nu ai ce vorbi cu ea cand isi pune in plan sa afle si Jimin ceva 

-Despre ce s-a intamplat in Busan ieri. 

-Mi-am auzit numele sau mi se pare mie?

Zice sarcastic intrand in living trecandu-si degetele prin parul ce sta in toate partile.

-Esti botit rau de tot. Ce naiba ai facut mai exact ieri?

Se baga si Yoongi, fapt pentru care ii sunt recunoscatoare caci ma scuteste de explicatii. Jimin face semn cu capul spre mine in timp ce ia ibricul de pe foc si imi toarna o cana de cafea adaugand zahar in timp ce isi pune o mana pe partea de blat de langa mine cand se intinde dupa o lingura, fiind practic lipit de mine.

-Am cautat-o, de ce crezi ca te-am sunat ieri?

Intreaba luand o gura din 

-Macar stii unde ti-a fost nevasta? 

Intreaba Minnie ironica ridicand din sprancene in timp ce eu imi frig gatul cu cafeaua. Vorbele ei sunt semne ca s-a saturat ca nu sunt bagata in seama de el, fapt ce mi-l doresc, dar nu se intampla iar ea nu are cum sa afle de asta.

-"Nevasta" despre care vorbesti era rupta de oboseala iar in caz ca ai indoieli, invatate sa vorbesti cu logodnicul tau, Minnie.

-Vorbesc serios, Jimin. Nu stii nimic despre ce i se intampla si pe deasupra aratati ca in luna de miere.

Nici nu mai stiu de cui parte sa fiu. Continui sa imi sorb cafeaua pana decid ei sa ma intrebe ce am patit. Yoongi lasa sa ii scape un chicot urmat de ochii reci ai lui Jimin care il opreste si il face sa isi dea ochii peste cap.

-Mai vorbesc azi sau nu?

Intreb urmand sa fiu analizata de Jimin ce pare sa nu fi atras atentia la uniforma mea de politista si de plicul din spatele meu ce zace uitat pe blat.

Concluzia: We love Minnie.