-Realizezi ca nu ai cum sa o invinovatesti cu asta, nu?
Se uita la mine chioras, tinand telefonul intr-o mana. Il arunca pe chiuveta, iesind din baie. Il apuc de brat. Daca crede ca Rose e inocenta nu am de gand sa ma las in nadejdea lui. Are prea multa incredere in ea avand in vedere ca e ce ia mai ramas din familie. Are sent pentru un oarecare dar pentru cineva ca el e cam slab. Dar in loc sa il contrazic aleg sa ocolesc subiectul cat mai mult posibil. Tot ce mai vreau e sa incerce sa ma stranguleze inainte de nunta.
-Trebuie sa mergem la sala de pe cartea de vizita. Maine e nunta. Sper ca ai facut si tu ceva cu rochia aia.
Ii privesc cu sprancenele ridicate. Evident ca a uitat, iar daca nu are de gand sa faca ceva in noaptea asta pot spune deja ca la folosit pe Taehyung ca un motiv pentru a iesi din celula numarul 113. La ce ma puteam astepta de la el dupa ce a intercat sa ma ucida de doua ori si mi-a omorat in chinuri cea mai buna prietena?
-Mergi la etaj. Foloseste baia mea si dupa plecam la Centru.
Isi smuceste bratul din mainile mele. Culeg un tricou de al sau de pe jos aruncandu-l in el ca dupa sa urc scarile la etaj. Sfarsesc in apele cadei lui Jimin cu hainele lui Rose pe mine.
__________________________________
-Ce mai exact facem la Centru?
Ma trezesc ca intreb dupa e cobor din masina, privind la cele doua statui gigantice ce au rolul de a mentine intreg o buna bucata din tavanul Centrului de afara. Imi trag manecile jachetei maro peste degetele inghetate. Proasta zi sa port fusta dar atat gasesti prin dulapul lui Rose. Sunt recunoscatoare ca Jimin ma lasat sa ii umblu prin haine. Pot sa jur ca crede ca cautam dovezi. Ce sa vezi, exact asta faceam. Nu o cred atat de proasta sa le ascunda in dulap dar poate ca si asta urmareste.
Imi cobor privirea la balerinii maro din picioare, simtind cum vantul rece al iernii patrunde prin bluza bej din bumbac.
-Stiu exact cina a facut treaba asta.
-Se pare ca toti infractorii pornesc de aici...
Soptesc in timp ce ii urmaresc silueta inaintand spre usile mari. Nu e imbracat ca de obicei. Nu mai are pe el obisnuitele lui camesi si pantalonii largi. Am onoarea de al vedea prima si probabil ultima data in hanorac larg, pantaloni albastri de blug cu o groaza de buzunare. Are in picioare conversii pe are ia purtat acum 4 sau 5 zile in noaptea in care trebuia sa faca schimbul de marfa cu Jungkook. Nu isi acopera parul insa.
Trage de manerele usii, acestea deschizandu-se abia abia pentru a ii da voie unei persoane sa se strecoare prin ele. Ma intampina clasica caldura din coridorul lung, plin de picturi si de alte chestii ciudate dar impresionante.
-Domnisoara Jang!
Vocea lui Leo ma face sa zambesc. Imi intorc capul dandu-mi seama ca e singura persoana pe care sunt fericita sa o vad in ultimul timp. E imbract clasic lui. Camesi extravagante cu maneci bufante si gulere inalte. Pantaloni maro si bufanti si pantofi de aceasi culoare ce lucesc la cea mai mica miscare.
Imi apuca mainile zambindu-mi, ca dupa sa il bata pe umar pe Jimin ce nu se sinchiseste sa forteze vreun zambet.
-Le voi anunta pe fete ca au spectatori, asteptati o lipa in sala...
-Am venit cu alta treaba, Leo.
Il intrerupe Jimin. Barbatul din fata lui da din cap ridicandu-si sprancenele.
-Finnick Odair.
-Finnick? Parca ziceai-
-Il suspectez de niste lucruri de ceva vreme, hyung.
Leonard nu pare sa mai inteleaga nimic, la fel ca mine. Orice ar fi nu pare sa fie de acord cu ce bolmogeste Jimin.
-E un copil.
Zice Leo dupa cateva clipe de tacere.
-Te-ai oferit sa il iei sub tutela ta!
Continua iar eu realizez ca nu l-am mai vazut mai ofensat ca acum. Ii pot vedea maxilarul strans a lui Jimin.
-Trebuie sa il vad. Nu imi vine altcineva in minte inafara de el.
-Doar nu crezi...
-Nici pe Kim nu l-am crezut in stare dar uitate la ce face acum.
-Dar Sanghwo...
-El e alceva. Lasa-ma sa il vad. Cateva intrebari. Doar asta.
Leo tace.
-Ii stii talentul. Cine ar fi crezut ca imi va fi de ajutor un copil nebun?
-Nu e nebun.
Jimin scoate un raset innabusit.
-Ba cum sa nu!
Leo imi arunca priviri fugitive.
-Cu Wonyoung va fi mai deschis. Scoatel de aici pe putin timp. Ai face bine sa ai grija de el. Are 14 ani.
Zice in timp ce isi scufunda degetele in buzunar si scotand din el ditai inelul e fier plin de chei de toate marimile.
-Hai sa nu uitam unde eram eu la 14 ani.
-Si uite unde ajuns, nu cred ca vrei aceasi soarta pentru el. ai promis ca il vei ajuta.
Il pune Leo la punct in timp ce isi trece degetele lungi peste chei si oprindu-se brusc la una. O scoate cu usurinta de pe inel si o scufunda in palma lui Jimin.
-Nu ma dezamagi de data asta. Tin la baiatul asta.
-Stiu.
Zice Jimin ca dupa sa ii intoarca spatele lui Leo fara sa arunce vreo privire catre mine sau catre el. Il privesc pe Leo cerandu-mi scuze din priviri pentru Jimin ca dupa sa imi faca semn sa il urmez. Ma intorc, mergand cu pasi rapizi catre Jimin.
-Ai de gand sa imi spui si mie despre ce este vorba sau voi afla oricum de la Leonard?
Nu imi raspunde. Il privesc cu buzele facute punga ca sa il urmez pe o scara a carui existenta nu o stiam. Privesc coridorul larg si luminat de ferestre din sticla albastra, pe care sunt pictate siluete de femei si scene din teatru. Peretii sunt din piatra bej-maro aranjata haotic dar si artistic.
Dupa cateva minute de liniste in care nu ne-am vorbit, el opreste in fata unei usi. Scoate cheia din buzunarul hanoracului si o introduce in broasca. Odata ce deschide usa ma asteptam sa vad dezordine, jocuri video dar in schimb dau cu ochii de o silueta frageda de baiat cu un par alb ce sta la o masuta de cafea, construind un turn din cubulete de zahar.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanficCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
