꧁Blood and Calls꧂

*9*

Imi fac loc printre oameni ajungand in dreptul usii. E facuta din lemn. Cu vremea a capatat mucegai iar pe alaturi sunt gauri de parca cineva a lovit cu pumnul in ea si sia izbit corpul in lemnul usii. Clanta aproape ca iese.

Ridic aparatul de la gat si apas de cateva ori prinzand in cadru usa, in special clanta. Imi pun manusile de plastic pe mani deschizad incet si cu grija usa. 

Inghit in sec cand vad ce se afla inauntru. Peretii sunt din ciment. Nu au fost indreptati. Arata ca si cum cineva la aplicat direct cu mana. Camera e mica. Patul din fier cu o patura candva alba acum sta in coltul camerei. Nu exista un birou. Nici podea. Nici covor. 

Ridic aparatul la ochi pozand fiecare coltisor asiguranduvma ca iau in cadru fiecare detaliu. Inaintez pe cimentul rece. Sub patul mic pot vedea o gramada de haine. Ma las in genunchi tragandu-le pe toate de sub el. Aparatul sta langa mine.

Iau fiecare haina in mana le analizez pe cele ce sunt acolo, ochii mei fiind in cautare de altele. Gasesc doar un hanorac uzat gri foarte larg. Ma uit la maneci. Sange uscat. Fac o poza hainei si alta manecilor. E gaurit si ars pe alocuri.

Gasesc o pereche de pantaloni scurti. Negri si largi ce probabil ca se tineau de el doar cu ajutorul siretului subtire ca ata. Degetele mele se scufunda in buzunarele adanci. Ma cutremur. Simt conturul unei lame. Inchid ochii. Ma simt de parca el e aici. De parca ma priveste si imi urmareste fiecare miscare. Imi scutur capul deschizand ochii larg. Imi dau parul dupa ureche si scot lama incet. E una de grosimea unui deget. Pot vedea mici particule de sange pe ea si de rugina.

Imi aranjez mai bine manusile ca dupa sa pun cu grija pantalonii scuri si lama pe ciment, urmand sa indrept obiectivul aparatului catre cele doua obiecte. Apas fara sa ma uit. Acel metal gasit e ceva familiar pentru mine. De la 14 ani nu ieseam din casa fara bandaje sau fara vreun hanorac mult mai larg.

Le pun in pungi separate lasand aparatul jos. Privesc sub pat in cautarea altor haine. Ma incrunt cand vad ca nu mai sunt. Ma las pe podea pipaind cu degetele in cautarea altor obicte.

Tresar cand ating un alt material. Trag de el pana il vad langa mine. Rucsacul lui. Are o nuanta albastra inchis cu cateva buzunare negre. Nu are vreun mesaj lipit pe el sau altceva. E greu. Il deschid atenta rasturand continutul din el. Dau de pachete goale de ramer. De carti si de jurnale.  

Fac poze. La fiecare. Le rasfoiesc. Pe fiecare. Le repartizez in pungi. Pe fiecare. Ma opresc.

Jurnal.

Inghit in sec. Mainile mele tremura in timp ce creierul meu refuza sa creada ca e ce cred eu. Il deschid si raman cu ochii suspendati la primele trei randuri.

Tocmai ce am venit acasa. Am fost intampinat de mama mea toxicomana ce imi arse o tigara de pielea mea, trantindu-ma cu capul de masa si de tata beat ce ma pus sa merg in genunchi pe cioburile de la sticlele lui de alcool.

Capitol nou dupa o luna.