꧁Blood and Calls꧂

*102*

Pieptul mi se ridică și se coboară mai repede de cât aș fi vrut în momentul în care ajungem în spatele mașinii care e acum luată la verificări. Îmi vine să mă dau jos din mașină și să o i-au la fugă.

Minnie se pregătește, scoțându-și actele pe care trebuie să le predea la verificat. Privesc la ea neînțelegând cum poate să fie atât de liniștită când ne supunem riscului de a face închisoare căci avem 300 de kilograme de droguri în portbagaj și prin hainele noastre, să nu mai spun că am scos un criminal din închisoare iar acum îl ajutăm să călătorească prin țară.

E frig iar durerea din abdomen nu ajută deloc. Îmi trag mănușile mai sus, înfășurand geaca mai strâns în jurul meu temându-mă de nasurile ascuțite ale câinilor de poliție ce îmi pot smulge pungile de pe corp.

-Ești bine? Arăți cam palidă.

Vocea lui Minnie mă smulge brutal din gânduri și mă aruncă înapoi în mașină.

-Sunt în regulă. Cred că lumina nu e prea bună.

Dă din cap, scoțând într-un final de actele de care are nevoie. Își plimbă degetele înmănușate pe o capsulă albă.

-În momentul în care poliția va da să deschidă portbagajul o vei bea. Îți va provoca o vomă destul de agresivă dar nu îți va sta rău după. Ei își vor da seama cine ești și ne vor da drumul să trecem. Când vei deschide portiera mașinii, eu voi arunca colierul ăsta pe geam ca să avem ca scuză să ne întoarcem înapoi în timp ce Yoongi e verificat. Vei trece pe bancheta din spate. Sanghwo se va izbi în mașina lui Yoongi iar în timp ce toți se agită tu îl vei lua pe Jimin din mașina lui Yoongi prefăcându-te că cauți colierul pe jos. Doar să ne asigurăm, îl vei lăsa sub scaunele din spate. Am schimbat scaunele cu unele mult mai înalte. E destul spațiu și pot încăpea mai mult de două persoane acolo. Poți s-o faci.

Nu reușesc să ripostez căci Minnie pornește mașina chiar în momentul în care mașina din fața noastră pornește.
Nu nu nu nu nu nu nu, ce naiba fac?! Mișcăți fundul afară, Jang Wonyoung!!!

Url în mintea mea dar picioarele mele nu au de gând să se miște. Urmăresc cum Minnie îmi îndeasă pastila de un alb curat în palmă. Mă privește cu subînțeles chiar înaite să coboare geamul, lăsând vocea bărbatului să pătrundă în mașină.

-Încotro domnișoarelor?

Învârtesc pastila între degete privind fața tânără a bărbatului. Minnie îi zâmbește dulce.

-La plimbare, vrei să ni te alături?

Îmi vine să mă bag în pământ de la flirtul băgat în teatru de Minnie. Are experiență nu glumă.

-Aș mai vrea eu. Să sperăm că sunteți în regulă. Ăla din fața voastră mi-a da bătăi de cap. I-a să vedem...

Zice luând între degete actele și plimbându-și ochii pe foi. Un zâmbet î se ivește în colțul gurii.

-Totul pare în regulă. Vă deranjează dacă verific și în spate?

-Chiar poftiți.

Imediat ce el face doi pași, Minnie se întoarce spre mine aprobând din cap. Închid ochii înghițind pastile ce îmi rănește gatul. Deschid portiera mașinii când simt un val de vomă venind din mine. Mă pomenesc pe jos scuipând sânge, cu încheieturile rănite și cu bărbatul speriat lângă mine.