꧁Blood and Calls꧂

*35*

Gatul ii explodeaza, ca si cum ar fi in camera o stropitoare ce se deschide brusc, iar peretii sunt plin de sange ce se prelinge, patand asternuturile albe ale patului. Corpul pare sa ii sara pentru o clipa dar apoi se prabuseste pe genunchii mei. Sangele imi pateaza picioarele, iar eu simt lichidul prelingandu-se pe genunchi si sfarsind in bocanci. Bucati din creier si din craniu izbucnesc odata cu rostirea literei, si la fel de rapid lumina din camera e acum una de un roz aprins. Mainile ei se balanseaza, spanzurate de picioarele mele incapabile de a se misca. Genunchii ei sunt acum pe gleznele mele ce mai au un pic si cedeaza. Locul unde ar fi trebuit sa ii fie capul sta in poala mea iar degetele imi ating gleznele. 

Mainile lui Jimin incearca sa ma zgaltaie, sa ma aduca la realitate dar corpul fetei are alte planuri cu mine, la fel si lumina puternica ce ma conduce in eroare. O voce stridenta imi raneste timpanele, eu neputand sa imi acopar urechile din cauza socului.

-Urmatoarea destinatie-Lee Lukas (Nota autor: Am mentionat inainte numele lui de familie sau chiar am probleme cu memoria? Nu stiu daca am facut-o dat de acum inainte asta ii va fi numele de familie.)

Vocea robotica si numele barbatului ma fac sa ma cutremur iar la fel de brusc, sa imi simt din nou degetele ce inca sunt inclestate in jurul telefonului, mana ce se afla sub corpul fetei.

-Wonyoung...

Mana lui inmanusata apuca umarul lui Myeong, dandu-i corpul de pe picioarele mele, iar odata ajuns jos izvoraste o alta avalansa de sange ce ii ingroapa bocancii lui Jimin. 

-Wonyoung!

Mainile sale pline de sange sunt acum pe umerii mei, implorandu-ma sa ma ridic din scaun.

-Lukas...

Reusesc sa spun, dand sa ma ridic din scaun dar degetele lui imi inconjoara bratul trangandu-ma inapoi in camera cand mana mea era pe clanta. Inca am stratul de ceata roz in ochi dar nu imi e greu sa vad cum mainile lui isi scot casca din cap si mi-o indeasa mie.

-Ce faci...

-Ai nevoie de ea mai mult.

Imi spune tragandu-ma dupa el pe hol, eu inhatand rapid carnetul fetei si telefonul meu aflat pe podea ce inca inregistreaza, si cu o ultima privire aruncata cadavrului ei ce zace la picioarele scaunului, ies pe hol unde vad sursa luminilor roz si a vocii robotice. Difuzoare ce au fost dezactivate de mine acum jumatate de ora sunt perfect functionale iar leduri ce impanzesc peretii pe care jur ca nu le-am pus, fac ca tot coridorul sa lumineze puternic in nuanta roz, descrisa de Myeong. Pasii imi sunt impleticiti iar mainile pline de sange incearca sa imi acopere urechile dar casca le impiedica. 

-Unde sta Lukas?

Pasii lui sunt tot mai rapizi iar la un moment dat imi da drumul, apucandu-ma de umeri si rasufland din greu. E alb ca valul dar nu pare slabit deloc. Privirea imi cade pe podeaua holului ce contine doar camere pentru victimele ce asteapta sa fie interogate. 

Usi.

Iar de sub una se intinde o balta de sange.