꧁Blood and Calls꧂

*96*

Wonyoung pov.

Opresc în fața centrului. Jimin și ceilalți trebuie să ajungă în scurt timp. Mi-am luat o mică vacanță înainte de muncă iar acum îl pot lăsa pe Felix să se ocupe de cazul lui Kai. Știu că nu are un statut foarte înalt că al meu dar i-am promis că dacă îmi face treaba în locul meu numele lui va apărea peste tot și că îi poate lua locul lui Kai în secție.

Ies din mașină scoțând din buzunarul jachetei pachetul cu țigări strecurand una între buze în timp ce degetele caută bricheta. I-am spus clar lui Felix să se asigure că procesul e câștigat de familia Shin. L-am făcut să creadă că o fac din cauza că dacă Kai e aflat în locul inculpatului, secția nu va mai avea succes dacă el își arată fața pe la noi. Acum că mă gândesc îmi trece prin minte posibilitatea că Felix mă suspectează. Și totuși, nu are curajul și statului necesar să mă declare. Își pune în pericol cariera și știe că am puterea de a nu-l lăsa să muncească undeva.

Arunc ce a mai rămas în zăpadă intrând pe ușile Centrului. Zambesc când îl văd pe Leonard în fața mea. Mă conduce fără a spune vreun cuvânt în sală. Își dă el seama diseara când va vedea noutățile despre ce e vorba.

-Ai așteptat mult?

Văd cu coada ochiului cămașa de un violet închis ce apare în dreapta mea si părul negru a lui Jimin urmat de pantalonii clasici negri. Nu îmi i-a mult să îmi dau seama că ceilalți nu au pus piciorul azi în sală.

-Unde sunt?

-I-am rugat să nu vină.

Răspunsul lui mă face să mă încrunt.

-Ce?

-Am planuri.

Vocea i se aude în ecou iar vocea adâncă care ar băga în sperieți orice persoană mă face să râd.

-Și?

-Tu vei fi parte din ele.

Îmi strâng degetele pe picior că să nu izbucnesc.

-Am fost eu de acord și nu știu?

-Ai fost de acord să mă scoți din închisoare iar lucrul la care vei face parte nu e foarte diferit de asta.

-Și de ce eu?

Oftează de parcă nu e el cel impus să facă lucruri ilegale de un criminal în serie.

-Ia-o logic. Dacă ne oprește poliția îți vor da voie să treci liber. Ești una de a lor. Și nu cred că îți vor face controlul asupra mașinii.

Îl privesc cu un semn de întrebare deasupra capului. La ce mă așteptam? Nimic din ce face el nu pare să fie legal.

-Surprinde-mă!

Mă las pe spate cu ochii pe luminile din spatele cortilelor.

-Mâine am de livrat niște marfă unui prieten. Evident că nu pot conduce, așa că mă vei duce cu mașina până în Busan. Vom avea nevoie de Sanghwo să fie în dreapta ta sau să fie el la volan și tu să te prefaci că mergem la spital sau ceva de genu. Știu că ești bună la actorie.

O spune cu atâta ușurință încât încerc să nu îl Sun pe Felix și să îi spun unde se află.

-Câtă marfă?

Întreb cu inima în gât.

-300 de kilograme.