꧁Blood and Calls꧂

*142*

Jimin pov.

Deschid si inchid bricheta din fier, coborand scarile ce duc la subsol cu ecoul pasilor mei rasunandu-mi in urechi. Inintez in incaperea slab luminata, toata din lemn uscat, gros ce a stat zeci de ani, facandu-si veacul in subsolul unei case parasite. Colturile buzelor mi se ridica cand gemetele de durere ale lui Kim imi strapun urechile.

-Te-ai prins unde bat, Kim?

Inchid bricheta, scufundand-o in buzunarul paltonului. Din alt buzunar scot o telecomanda cat degetul meu, apasand pe primul buton de sus. Doua secunde mai tarziu urmaresc stropitoarele improscand cu lichid rece in toate partile. Incaperea e lunga, are in jur la 50 de metri patrati. Daca te uiti de sus ai impresia ca pe podea sta o cruce din lemn ,ce atarna deasupra unei piscine pline varf cu benzina, hartii si plastic, si care isi are capetele la mijlocul fiecarui perete. De la baza scarilor, ce sunt la fiecare perete, sunt patru poduri de un metru latime intersectandu-se in mijlocul incaperii unde sta un scaun din lemn in care e batut in tinte Kim. Ma imbat cu privelistea la care tanjeam de 8 ani. Capul ii atarna pe o parte. Mainile ii sunt fortate sa stea pe manerele scaunului datorita cuielor din metal ce ii strapung palmele, talpile ce sunt tintuite in podeaua din lemn, umerii si genunchii. Cravata ii e legata in jurul ochilor, sacoul nici macar nu mai este pe el iar camasa ii e sfasiata inca de la explozie. Pantofii nu ii mai sunt in picioare datorita lui Finnick probabil. A fost peste masura de dornic sa il aduca aici in miezul noptii pentru a ma ajuta. Nu are nimic pe fata caci atunci cand Wonyoung i-a infipt acul in gat, ia distrus in mare parte corzile vocale. Ceva ce ma scutit din ai lega gura. 

-Vad ca ti-ai venit in fire dupa o zi.

Ii zic inintand cu pasi lenti spre el. Gura i se deschide dand din buze ca un peste pe uscat. Incearca sa vorbeasca dar din gura nu ii ies decat niste sunete ragusite imbibate cu gemete de durere la fiecare miscare. Fluier niste note prea bine cunoscute lui. Ajung sa ma opresc in dreptul sau, cu mainile cufundate in buzunar si cu un picior batand usor in pardoseala din lemn, dandu-i se stire ca stau in fata lui. Ochii mi se opresc pe sangele inchegat de pe palme si la vanataile de pe gat facute probabil de Finnick. 

Cu o miscare brusca, ii dezleg cravata din jurul ochilor. Automat, pupilele i se dilateaza iar membrele i se misca zadarnic, provocandu-si singur durere.

-Ce...

Cuvintele ii sunt inecate de tuse si de firicele de sange ce i se scurg pe barbie. Scot o bobita neagra dintr-un plic aflat la fundul buzunarului paltonului. Imi pun degetele pe maxilarul lui, apasand in timp ce ochii lui implora.

-Hai sa aducem inapoi amintiri Kim. Vremuri bune, nu?

Ii soptesc in timp ce ii imping pe gat drogul care ma dus in fata tribunalului acum 8 ani. Incerca sa urle in timp ce eu sunt pe cale sa ii distrug maxilarul in excesul de furie. 

-Te doare Tae? Te doare? 

Soptesc in timp ce imi apas degetul in rana facuta de cui in palma lui.

-Acum 8 ani m-ai ales pe mine ca si tinta.

Continui pe fundalul vocii lui gatuite.

-Acum ai ales-o pe ea? Stii ce am vazut cand Sanghwo mi-a aratat autopsia?

Dau frau liber vocii mele ce acum se aude in ecou. Capul i se scutura odata cu cateva picaturi de benzina ce i se preling pe trup.

-Logodnica ta avea schizofrenie Kim. Iar pe langa asta, rani.

Degetele mele inmanusate dispar pentru o secunda in interiorul paltonului, unde stau atarnate cateva arme. Scot un cutit mic si cateva poze. 

-Hai sa te facem sa simti ceva ce am simtit noi, vrei?

Pupilele i se dilata din ce in ce mai mult in timp ce buzele lui mimeaza cuvinte fara sunete. Rasucesc pozele ,trimise de Sanghwo, intre degete, privind ranile de pe corpul ei.

-Cu ce sa incep?

Zic apasand lama cutitului pe incheieturile lui si privind cum sangele ii pateaza manecele albe ale camesii. Continui cu umarul, sfasiindu-l de trei ori ma tare decat ar fi trebuit. Cu un ochi in poze si cu unul pe pielea lui, copiind fiecare taietura de pe corpul ei pe al sau. Urletele lui ragusite ,care par sa ii afecteze vocea cu mult mai mult, se rasuna in ecou in timp ce eu adancesc lama in pieptul sau. Imi scriu numele pe bratul sau, adancind lama cutitului in piele pana cand am dat de os.

-O..opre..st..opre...

Vorbele ii sunt inecate de tuse si de saliva in doua cu sange. Scot cutitul cu o miscare brusca dupa ce l-am rotit de cateva ori in rana.

-Iti este frig?

Il intreb oprindud-mi mana din al sfasia.

-Lasa-ma sa te incalzesc putin, nu uita a acum doua saptamani i-ai ars talpile unei femei insarcinate.

Rasuflarea ce acum cateva secunde imi lovea degetele, acum se opreste brusc. Pupilele i se ditaleaza in timp ce capul i se scutura in semn de negare cu inspaimantare. Rad, ridicand din sprancene si zambindu-i in timp ce imi scufund mana in buzunar, scotand bricheta din metal si aprinzand-o si stangand-o sub ochii lui.

-Femeia aia, era o nebuna care te vroia mort. Nu ca inca nu te-ar vrea dar tot ce s-a intamplat e datorita ei.

In minte imi apar imaginile de acum o saptamana, cu ea in spatele lui Jungkook si cu pistolui lipit de tampla lui intre degete.

-Multumeste-i ca nu e aici, ca a lasat asta pe mana mea.

Ma ridic in picioare aprinzand bricheta si aruncand-o la picoarele lui, indepartandu-ma cu pasi mari. Urmaresc cum flacarile se urca pe scaun, imprastiindu-se cu viteza in incapere si cum hartiile si plasticul din piscina scaldata in benzina explodeaza, facandu-l sa urle de durere.

Imi intorc spatele cand caldura ma loveste ca un val puternic in fata.

-Te-am platit cu aceasi moneda, Kim. Exact cum spunea taica-tu la tribunal si Hoseok la terapia intensiva care nu a ajutat in oprirea mea din a deveni un psihopat, dupa cuvintele tale.

Zambetul imi dispare cand pasii mei se rasuna pe treptele scarii. Mi-a mai ramas inca un intrus. Inca o treaba de facut si voi putea muri linistit iar o parte din mine vrea sa nu fi facut acea promisiune.