꧁Blood and Calls꧂

*2*

In prezent

Wonyoung pov.

-De ce azi?

Intreb incercand sa imi stapanesc vocea. Ma uit la ceas si la hainele mici de pe pat, pregatite pentru Regulus pe ziua de azi. Imi scutur manecile bufante crem ale bluzei tip camasa, ce e despartita de pantalonii clasici, din piele maro, de un coset de o nuata intunecata maronie, corset ce se sfarseste in niste fasii legate in jurul talie de cateva ori si prinse intr-o funda.

-Azi e aniversarea de 200 de ani a muzeului, doamna Kim. Ne prinde bine o față buna a aniversarii. Plus ca ave cateva sculpturi noi de care ai putea fi interesata. 

Oftez, lasandu-ma sa cad pe un scaun din apropierea mea.

-Crezi ca micul Reggie va putea veni?

Pufnesc cand ii aud intrebarea bosorogului. 

-Nu vreau sa imi traumez copilul, multumesc.

-Dar...

-Uite ce e, Hobart, Regulus are un regim. Nu il voi lua de la activitatile lui pentru o deshide unde majoritatea artei e gotica. 

Pauza, ii aud doar rasuflarea slaba ce bate acum in urechile mele.

-Fie. Deci? Veniti sau nu?

Stau cateva clipe sa imi cantaresc optiunile. Mi-am facut aparitia in public foarte mult in ultimul timp in cadrul cazurilor pe care le-am rezolvat. Nu vreau ca muzeul sa imi ia locul de pe prima pagina.

-Vin, dar daca e ceva ilegal sau-

-Nu e vorba doamna Kim, nu e vorba.

-Fie.

Inchid cand aud usa deschizandu-se larg. Chipul mi se schimba cand il vad pe cel mic scotandu-si capul pe usa. Parul negru si carliontat ii sta intre ochi, Camasa alba, mult prea larga pentru el, atarna pe corpul sau mic si fraged.

-Neata, de ce nu dormi?

Ii zic, luandu-l in brate si oferindu-i un sarut scurt pe obraz.

-Unchiu Fin e aici.

Chicoteste, iar eu in pun jos, conducandu-l spre bucataie. Regulus Black, asa cum obisnuia sa il numasca Finnick de cand i-a prins a creste parul negru ca taciunea, nu mi-a facut probleme pe o parte a planului. Exemplar si introvertit pentru un anumit motiv pentru care ma simt vinovata in totalitate. Tipul de copil care tremura cand sparge o cana si care face orice ca sa se revanseze. Incep sa cred ca i-am transmis boala, trebuie sa il duc la un control la Sanghwo, oricum voiam sa il vad caci de cateva saptamani nu a mai dat vreun semn de viata. 

Il urc pe scaunul mult prea inalt pentru el. 

-Ma ocup eu de aici.

Vocea puternica e urmata de parul blond deschis al lui Finnick Odair. Rasuflu usurata cand ma asez pe blatul bucatariei.

-Atat de bine ma citesti?

Rad, privindu-l cum sta cu spatele la mine, punand ceaiul pe foc si punand o langa mine o portie de orez cu un suc de portocale, care obisnuia sa il ia in fiecare dimineata cand locuia la mine. 

-5 ani mi-au fost de ajuns. Toarna tot.

Zice punand intr-o farfurie ochiurile si orezul pentru Regulus. Oricat de bogata ii e masa in calorii, tot foarte slab ramane, fapt ce m-a ingrijorat destul de tare incat sa apelez la un nutritionist. Finnick isi ia bolul mic cu orez, rezemandu-se de blatul opus de cel pe care stau eu.

-Crezi ca poti sta azi cu Reggie? Adica, nu stiu, sa il iei de la gradinita si sa stai cu el cateva ore, sa il duci la plimbare, sa faci ceva cu el...

Ma pierd in vorbe fiind jenata ca ii rupeam din timp a doua oara saptamana asta si ca sta destul de mult cu el, astfel ca baiatul il numea unchi.

-E asigurat.

Zice cu lejeritate, fapt pentru care ii sunt recunoscatoare.

-Azi e o aniversare la un muzeu. Chiar as fi vrut sa mergi cu mine. 

Mai iau o gura din suc, simtind ca orezul imi cam sta in gat in ultima vreme si ca nimic nu prea mi se mai pare comestibil pentru un motiv necunoscut. Blondul isi aranjeaza bluza de un alb ce bate puternic spre un maro pal, odata cu ea, scuturandu-se in valuri si vechile lui coliere antice. Remarc vehile lui inele pe care le purta inca de pe timpul cand locuia la Centru.

-Yoongi si Minnie nu pot?

-As mai vrea eu. Minnie abia a revenit in tara si e destul de zdruncinata dupa ce si-a vazut parintii. Ma bucur ca relatia ei cu Yoongi e mai serioasa fata de cea din adoilescenta.

El da din cap, lasandu-si bolul jos cand ceainicul incepe sa fluiere. Ii apreciez tot ce face, dar ma simt vinovata ca ii rapesc cei mai frumosi ani din viata pentru a ma ajuta cu un copil. A insistat ca vrea asta cand am pomenit de angajarea unei bone. A spus ca vrea sa se revanseze pentru cei 5 ani in care l-am crescut intr-un mediu "sanatos" dupa cum sustine, un mediu de care nu a avut parte pana acum. 

-Ai mai dat de Sanghwo? Esti bine amice?

Ma intreaba pe ine dar apoi i se adreseaza baiatului, aplecandu-se asupra lui Regulus ce ii raspunde cu degetul mare ridicat.

-Asta am vrut sa te intreb. Vreau sa il duc pe Reggie la un control psihologic si doar in Sanghwo ma pot baza in zilele astea.

Finnick pov.

Imi rotesc unul dintre inele pe deget. Ocazia perfecta. Ma simt al naibii de vinovat ca fac asta dar daca Jimin vrea ceva, va face orice sa il obtina.

-Ai chestii de facut?

Vocea ei calda ma face sa ma simt si mai vinovat de ce fac dar copilul deja cu o minte destul de matura pentru el, deja s-a obisnuit sa il vada pe barbatul cu par negru si motocicleta, cu casca pe cap, dupa coltul cladirii, crezand ca ii este tata si ca planuieste o surpriza mamei sale, fapt ce nu trebui mentionat cand Wony, cum ii spune el, vine de la birou sau cand il ia de la gradinita.

-Tocmai a anulat, nu iti face griji.

Incerc sa ma scuz dar clar nu functioneaza, caci ea ma face sa "imi rezolv treburile" ce nici macar nu existau inainte sa ma gandesc la intalnirile de sub nasul ei. 

-Iti voi trimite un mesaj cand va trebui sa il iei, voi veni tarziu acasa asa ca sa aveti grija!

Imi spune in pragul usii, eu urmand sa o cuprind si sa ii ciufulesc parul lui Reggie, urcand mai apoi in masina si luand telefonul in mana pentru a-l suna pe Jimin.