It's Not Incest!

Capitolul 2.

Rojo's p.o.v.

Îmi bag capul pe ușa de la sufragerie și o văd pe mama stând liniștită pe canapea, uitându-se la una din emisiunile ei preferate, în timp ce bea un pahar cu limonadă roz. Rânjesc în sinea mea, apoi intru în sufragerie și mă apropii de ea.

Acum e momentul să acționez, e bine dispusă! îmi spun eu în minte, în timp ce mă așez lângă ea. Mă întind pe canapea, apoi îmi pun capul în poala ei și privesc în sus spre ea. Mama își pune mâna pe capul meu și începe să îmi mângâie părul, în timp ce privește în jos la mine și îmi oferă un zâmbet.

Acum ori niciodată!

- Mami, tu mă iubești, nu-i așa?

Întreb eu, privind-o cu niște ochi mari de cățeluș.

- Normal că da, puiule.

Spune ea, lăsând limonada pe masă, pentru a-și concentra toată atenția pe mine.

- M-ai iubi oricum aș fi? Indiferent de ce aș face?

- Bineînțeles că da. Ce fel de întrebare mai e și asta?

- M-ai iubi și dacă... mi-aș vopsi părul în roșu?

Întreb eu, dând din gene inocent. Mama pufnește din nas, apoi își dă ochii peste cap și spune:

- Deci asta era. Nu îți vopsești părul în roșu, ești prea mic.

- Dar am aproape 18 ani!

Protestez eu, ridicându-mă în șezut.

- Dar nu încă. Și nu face fața aia la mine, nu îmi voi schimba decizia.

Spune ea pe un ton serios, ciupindu-mă de obraji pentru a mă face să mă opresc din a mai fi bosumflat. Îmi pun mâinile peste ale ei și le îndepărtez de pe fața mea, apoi mă întind la loc și îmi las capul la ea în poală. Îmi pun mâinile în sân și pufnesc din nas.

- Nu este corect!

- Viața nu e corectă. Nu te mai strâmba că o să rămâi așa.

Spune ea, dându-mi un bobârnac în frunte.

Asta nu e deloc corect! În familia mea există ceea ce se numește identitatea numelor. Tata, Amarillo are păr blond, mama, Rose, e vopsită în roz, unchiul Azul are ochi albaștrii, unchiul Grey are ochii albastro-verzuio-gri ceva, unchiul Black are părul negru, unchiul Shiro e cel mai pur dintre toți, deci toate numele vin la fix! Pe fratele meu îl cheamă Naranja pentru că are părul roșcato-portocalio ceva, iar pe vărul meu îl cheamă Violet pentru că are ceva boală care îi face ochii violet, n-am înțeles exact, nu-s eu doctor nu mă întrebați care e faza, când era mai mic îi avea o nuanță ciudată de albastru, dar acum îi are complet violet, deci da. Și pe mine m-au botezat Rojo cel mai probabil la mișto! Eu am ochii verzi, ca tata, și părul șaten, ca unchiul Shiro. Deci de unde și până unde au ajuns ei la Rojo?!

Mă simt foarte aiurea când mă gândesc că din toată familia, tuturor li se potrivesc numele, numai mie nu! De aia vreau să îmi vopsesc părul în roșu, dar mama nu mă lasă! Zice că dacă mă vopsesc acum, până la 25 de ani voi fi chel! Ea se vopsește de la 12 ani totuși părul ei e foarte des și nu a avut niciodată probleme cu el! De ce nu am putut eu să moștenesc părul ei? Chiar că viața nu e corectă!

Șirul gândurilor mele e întrerupt de sunetul ușii de la intrare deschizându-se și închizându-se la loc.

- Sunt acasă!

Se aude bine cunoscuta voce a tatei anunțându-și venirea, așa cum avem noi obiceiul să facem când venim acasă. În mai puțin de câteva clipe, ușa de la sufragerie se deschise și pe ea intră tata.