It's Not Incest!

Capitolul 84.

Rojo's p.o.v.

O nouă zi în paradis!

- Rojo, ce vrei la micul dejun? Mai avem niște resturi de pizza de ieri.

Sau poate că m-am grăbit puțin...

Las să îmi scape un oftat, apoi mă apropii încet de Violet, care scotocea prin frigider după mâncare, și îmi înfășor brațele în jurul lui, prinzându-l într-o îmbrățișare pe la spate. Acesta tresare când se trezește dintr-odată îmbrățișat, dar curând se topește în brațele mele, ceea ce mă face să rânjesc.

- Am o idee mai bună...

Șoptesc eu, închizând rapid frigiderul, înainte să apuce el să vadă că aveam și supa lui instant preferată. Îi las câteva săruturi pe gât și pe umăr, în timp ce îmi strecor mâinile sub hainele lui, foarte mulțumit de modul în care reacționa sub atingerile mele.

- Nu-mi spune că pe mine.

Șoptește el, lăsându-se mai tare pe spate și încercând să își întoarcă privirea spre mine.

- Oricât de delicios și tentant ar suna asta, aș prefera să te păstrez pentru cină.

Spun eu, mușcându-i urechea și apoi scoțând niște sunete ca și cum aș fi mâncat ceva foarte gustos. Violet începe să chicotească, apoi se întoarce cu fața la mine și își înfășoară brațele în jurul gâtului meu, privindu-mă direct în ochi. La rândul meu, îi admir și eu frumoșii ochi mov, în timp ce îmi ling buzele lent. Îl trag mai aproape de mine, până când buzele noastre se lipesc într-un sărut pe care îl conduc și îl savurez din plin, buzele lui fiind cel mai delicios lucru pe care l-am gustat în ultimul timp, de când mi-a adus mama mâncare la salon ultima dată.

- Ce propui atunci?

Întreabă el, odată ce rupem sărutul din cauza lipsei de oxigen. Rânjesc la el, apoi îi prind bărbia cu două degete și îl sărut încă o dată, dar de data asta mai scurt.

- Mă gândeam să ieșim la o cafea la Iris Café, și poate luăm micul-dejun acolo, ca să nu te mai deranjezi tu să gătești, apoi putem merge la cumpărături după niște lumânări și mâncare. 

- Lumânări?

- Da. Vreau să fie un cadru romantic, dacă tot te am pe tine la cină. Ce zici de asta?

Violet mă privește evident confuz, clipind în mod repetat, după care își dă seama ce vreau să spun și roșește.

- Sună bine... 

Spune el, evitând să mă privească direct, ceea ce mă face să încep să râd. La auzul râsului meu, Violet se întoarce spre mine și mă privește încruntat, dar își revine odată ce îl sărut pe obraz. Zâmbesc, iar el îmi întoarce zâmbetul, apoi îi fac semn să mergem, temându-mă puțin în sinea mea că și-ar putea da seama că l-am prostit și încerc să îi fentez mâncarea. Nu că mâncarea lui nu ar fi bună, dar de când a plecat Naranja până în prezent mâncăm același lucru în fiecare zi și m-am săturat de ea.

***

- Violet, știu că a fost ideea mea, dar crezi că e ok să ne auto-invităm la micul lor dejun?

Întreb eu, simțindu-mă puțin prost când văd că ne apropiem de Iris Cafe care nici nu era deschis încă. Violet dă din cap nepăsător, apoi continuă să meargă, iar eu îl urmez în liniște. 

Ajunși în fața clădirii, Violet nici nu se obosește să bată la ușă sau ceva și scoate o cheie din buzunar, apoi deschide ușa și intră înăuntru ca și când ar fi la el acasă. Intru și eu și până să apuc să spun sau să fac ceva, îl văd pe Violet alergând la bar unde se aflau Indigo și mătușa Iris.