It's Not Incest!

Capitolul 97.

Violet's p.o.v.

- Ai face bine să ne suni când ajungi, băiete...

Spune Rojo, pe un ton oarecum amenințăror, fixându-și fratele cu privirea. Acesta din urmă își dă ochii peste cap și lasă să îi scape un oftat, înainte de a murmura un da scurt. Deși Rojo nu părea tocmai încântat de răspunsul primit, sau mai bine zis de atitudinea cu care l-a primit, acesta alege să nu spună nimic. 

- Ești sigur că ești bine?

Întreb eu, făcând referire la durerea pe care în mod clar o simțea spatele lui, în timp ce îl privesc cu o sprânceană ridicată. La auzul întrebării mele, Naranja privește în altă parte, în încercarea de a ascunde roșeața ce începea să apară în obrajii lui, apoi spune:

- Voi supraviețui.

- Ai exagerat!

Strig eu, întorcându-mă spre Rojo și încruntându-mă la el. 

- Calm, a zis că va suraviețui. E băiat mare, poate suporta puțină durere. Și sincer vorbind, și-o cam merită, din punctul meu de vedere.

Pufnesc din nas la Rojo, apoi mă întorc înapoi spre Naranja și oftez când îl văd dându-și ochii peste cap. 

- Ai grijă.

E tot ce spun, înainte de a-l îmbrățișa pe Naranja. La rândul lui, acesta mă îmbrățișează și el pe mine și îmi șoptește în ureche că va avea, apoi își deschide brațele și îi face semn lui Rojo să ni se alăture. Odată ce rupem îmbrățișarea, eu și Rojo îl sărutăm pe rând pe Naranja de la revedere, iar el ne promite că de data asta ne va contacta, înainte să plece, lăsându-ne pe mine și pe Rojo singuri în fața ușii de la intrare.

- Crezi că ne va contacta pe bune?

Întreb eu, puțin nesigur de sinceritatea cuvintelor iubitului nostru. Rojo își pune mâna pe umărul meu, în încercarea de a mă face să mă simt mai bine, apoi spune:

- Oh, ar face bine să o facă, altfel mă voi vedea nevoit să recurg la măsuri extreme!

- Și anume?

- Îl pârăsc la mama.

Încep să râd când aud care sunt măsurile lui extreme, dar când văd expresia serioasă de pe fața lui, îmi dau seama că el pe bune e în stare să o pună pe mătușica Roz pe Naranja, iar o parte din mine se simte puțin prost pentru el. Vreau să spun: nu a comis nicio crimă pentru care să merite pedeapsa capitală totuși...

- Ok, nu e nevoie să mergem atât de departe...

- Vremurile disperate cer măsuri disperate, Violet.

- De acord, dar hai să păstrăm ideea asta ca ultima noastră alternativă.

- Prea bine, fie cum vrei tu.

Răsuflu ușurat, când Rojo decide să facă cum vreau eu, apoi întreb:

- Și acum ce facem? Așteptăm să ne sune?

- Nu, asta ar fi trist.

Spune Rojo, dându-și ochii peste cap la întrebarea mea și amintindu-mi de Naranja, ceea ce mă face să mă încrunt. E clar ca lacrima că cei doi sunt frați! Uneori par că sunt aceeași persoană, au aceleași reacții!

- Atunci ce propui?

- Eu unul vreau să sărbătoresc că i-am luat virginitatea lui Naranja.

- Nu cred că asta e ceva ce se sărbătorește în mod normal, dar felicitări...