It's Not Incest!

Capitolul 87.

Rojo's p.o.v.

- Jos de pe scaunul fratelui meu, Garfield! Zât! Zât!

Strig eu, făcând pisica să sară jos de pe scaun și să fugă unde vedea cu ochii, mieunând amenințător. Pufnesc din nas și o urmăresc cu privirea cum aleargă, până când aud niște pași apropiindu-se. Îmi mut privirea de pe ghemotocul de blană pe Violet și nu pot să nu observ că acesta tresare când își vede portocala, cum îi place lui să îi spună ghemotocului de blană, fugind spre el. Preț de câteva clipe, pare că Violet nu știe ce să facă, dar când își aduce aminte că îl priveam, își revine la normal și se apleacă, luând pisica în brațe. Începe să o drăgălească, iar pisică să toarcă, evident bucurându-se de atenția primită. Oftez la cei doi, lucru care îi atrage atenția lui Violet și îl face să mă privească cu o expresie nu tocmai încântată pe față.

- Numele ei nu e Garfield.

Spune Violet pe un ton dur, făcându-mă să îl privesc cu o sprânceană ridicată și să îmi pun mâinile în sân.

- Nu-mi spune că i-ai dat și nume...

Murmur eu, iritat doar cât mă uitam la pisica din brațele lui, care părea să îmi facă în ciudă. Violet oftează, apoi afișează un zâmbet, în timp ce se apropie de mine încet.

- Încă nu, dar am o listă de nume și speram să mă ajuți tu să aleg.

Spune el, cam prea entuziasmat, din moment ce e vorba de un animal a cărui specie, până azi dimineață, nu putea să o suporte.

- Nu vreau să aleg niciun nume, nu adoptăm nicio pisică.

Spun eu pe un ton serios, încercând să sun cât de dur posibil, în speranța că îl voi face pe Violet să se răzgândească. Acesta mă privește clipind în mod repetat, de parcă doar am vorbit într-o limbă străină și nu înțelegea ce spun, lucru care e destul de posibil, din moment ce cuvântul "nu" când vine vorba de ceva ce vrea, nu e în vocabularul lui.

- De ce nu? Ce ai cu pisicile?

- Nu am nimic cu pisicile, am ceva cu pisica asta.

Spun eu, fixând cu privirea pisica din brațele lui, care mă sfida făcând pe inocenta.

- Cum poți avea ceva cu drăgălașa asta? 

Întreabă el, ridicând pisica spre mine și făcându-mă să dau un pas înapoi, înainte ca fețele noastre să fie prea apropiate. Pisica face niște ochi mari la mine și începe să miaune, dar oricât de adorabil ar încerca să arate nu e destul pentru a mă face să îmi schimb părerea despre toată treaba asta. Părând să observe asta, Violet se încruntă ușor, apoi spune:

- Doar ține-o puțin!

- Dacă mi-o dai mie, vom afla dacă pisicile chiar cad în picioare.

Violet oftează, apoi ia pisica din fața mea și se așază pe un scaun cu ea în brațe. Începe să o mângâie, poziția lui amintindu-mi de un răufăcător sau așa ceva, dacă nu ar fi tresărit ori de câte ori pisica torcea. Îl privec în liniște, cu fiecare secundă trecută simțind că mă enervez mai tare, din moment ce era evident că îl sperie pisica aia. Inspir adânc, apoi expir, în încercarea de a mă calma, apoi îmi trag un scaun, și mă așez în fața lui. Îmi întind mâna spre pisică și o scarpin sub bărbie, făcând-o să toarcă din ce în ce mai tare și luându-l prin surprindere pe Violet.