It's Not Incest!

Capitolul 94.

Naranja's p.o.v.

- Poftim farfuriile.

- Mulțumesc. Poți să strângi tu masa cât spăl eu astea?

- Sigur. Le și ștergi și eu le pun la loc?

- Da.

- Aveți nevoie de ajutor?

Întreb eu, urmărindu-i pe Violet și Rojo cum parcă dansează unul cu altul prin bucătărie, făcând curat. Și spun dansează, pentru că mișcările lor se completează reciproc atât de bine, încât nici nu e nevoie să folosească prea multe cuvinte pentru ca unul dintre ei să știe ce va face celălalt. 

- Ne descurcăm.

Răspunde Violet, pasându-i lui Rojo un pahar, pe care acesta îl spală și îl șterge, apoi i-l dă înapoi lui Violet pentru a-l pune la locul lui.

- Da, tu ai gătit, așa că noi facem curat.

Adaugă Rojo, dând din cap spre Violet, ceea ce îl face pe acesta să știe exact unde trebuia pus fiecare lucru primit de la el. 

- Ok, dacă spuneți voi...

Spun eu, continuând să mă uit la ei.

Privindu-i cum interacționează unul cu altul, e atât amețitor, cât și impresionant. În toată viața mea, singurele persoane pe care le-am văzut vreodată să se completeze unul pe altul așa bine sunt mama și tata...

- Violet, ai...?

- Nu! Cu toată agitația am uitat!

Rojo pufnește din nas la Violet, pentru un motiv anume, în timp ce Violet începe să caute ceva prin toată bucătăria, aparent fără succes.

- Rojo, unde e...?

Întreabă Violet dintr-odată, când își dă seama că nu poate găsi ceea ce căuta.

- În dulap, lângă tine.

Răspunde Rojo. Violet scoate un aaa, apoi deschide dulapul menționat de Rojo și scoate, spre surprinderea mea, o pungă mare cu mâncare de pisi- Ia stai așa!

Privesc confuz punga din mâinile lui Violet, apoi pe el și din nou punga, încercând să îmi dau seama ce vrea să facă cu ea, iar când nu găsesc niciun răspuns logic, întreb:

- Ce ai de gând să faci cu aia? Nu e pentru oameni, nu o poți mânca, știi?

- Normal că nu o mănânc.

Răspunde Violet, privindu-mă cu o sprânceană ridicată de parcă aș fi luat-o razna, deși el era cel cu mâncare de pisici în brațe. 

- Credeam că tu erai ăla smart dintre noi.

Adaugă el, dând din cap dezaprobator, în timp ce merge lângă ușă și varsă mâncarea într-un bol, pe care nu știu cum de nu l-am observat până acum.

- Unde o fi? De obicei vine imediat ce aude zgomotul pungii.

-Nu știu, acum că stau să mă gândesc, nu am văzut-o deloc azi. Cred că se ascunde pe undeva.

Spune Rojo, privind de jur împrejur, scanând încăperea cu privirea.

- Probabil. Din moment ce a venit un străin în casă, s-o fi speriat. Poți să o chemi? Știi că nu prea vine când o chem eu.

- Despre ce vorbiți?

Întreb eu, de-a dreptul confuz cu privire la conversația lor. Rojo se întoarce spre mine și mă privește clipind în mod repetat, oferindu-mi o privire de parcă nu îi venea să creadă că eu tocmai am pus întrebarea aia.