It's Not Incest!

Capitolul 95.

Rojo's p.o.v.

- Renunț la medicină.

- Poftim?!

Strigăm eu și Violet în aceelași timp, luați complet pe nepregătite de declarația lui.

- Stai așa, băiete, dă înapoi și repetă. Tu faci ce?

Întreb eu, forțând un zâmbet și sperând din tot sufletul că auzul îmi joacă feste.

Trebuie că nu am auzit eu bine, asta nu poate fi adevărat! Refuz să accept faptul că Naranja, iubitul și fratele meu mai mare tocmai a spus ceea ce a spus.

- Eu am decis să renunț la medicină.

Repetă el rar, pe un ton calm, dându-și ochii peste cap, gest care, pentru un motiv anume, mă irită mai tare decât în mod normal. Îl privesc clipind în mod repetat, încercând să procesez informația primită și să îmi dau seama dacă e pe bune, sau el ne face vreo farsă acum. Știu că Naranja nu e genul care să facă farse, dar nici genul care să facă un pas atât de uriaș într-un impuls de moment nu e.

- Nu poți face asta! E visul tău să fii doctor!

Spune Violet, revenindu-și din șoc înaintea mea și fixându-l cu privirea pe Naranja. Acesta din urmă îl privește pe Violet cu o expresie neutră, apoi oftează și se ridică în picioare.

- Să fiu doctor NU este visul meu.

Spune el, punând accentul pe "nu" și trăgând cu coada ochiului la mine, parcă așteptând să vadă cum reacționez. La rândul meu, tot ce pot să fac e să îl privesc și eu pe el, fiind prea șocat ca să spun sau să fac ceva, cuvintele lui răsunând ca un ecou în mintea mea.

"Să fiu doctor NU e visul meu..."

Știu deja asta, dar de ce sună atât de... greșit, când îl aud pe el spunând-o? Nu am uitat că singurul motiv pentru care vrea el să fie doctor e pentru că vrea bani pentru familia lui, dar cred că mintea mea a blocat cumva informația asta, din cauza absenței lui îndelungate.

- Cum nu e visul tău? Ai muncit atât de mult, totul pentru nimic? Care e, dacă nu ăsta?

Întreabă Violet, de-a dreptul confuz și în același timp revoltat. Îmi pun mâna pe umărul lui, în încercarea de a-l calma, ceea ce nu are efect asupra lui. Violet mă privește nedumerit, neînțelegând ce se întâmplă, apoi își mută privirea înapoi pe Naranja, care nu părea că are de gând să își explice decizia.

- Visul lui Naranja nu e să fie doctor.

Confirm eu, făcându-l pe Violet să fie mai confuz decât era deja, iar pe Naranja să afișeze un micuț zâmbet în colțul gurii. Îmi măresc ochii în șoc, când văd expresia de pe fața fratelui meu, dar nu spun nimic, pentru că efectiv nu știu ce aș putea spune.

Preț de câteva clipe, peste noi se lasă o liniște inconfortabilă, niciunul din noi nemai spunând nimic, până când Hazel decide să își facă simțită prezența și începe să miaune. Atât eu cât și Violet și Naranja tresărim când o auzim, apoi ne întoarcem privirile spre ea. La fel ca mai devreme, Naranja afișează un micuț zâmbet în colțul gurii, apoi se apropie de Hazel și o ia în brațe, apoi începe să o mângâie, ceea ce o liniștește aproape instant.

- Visul meu e să am o familie și să fiu cu voi doi.

Spune Naranja din senin, în timp ce continua să o drăgălească pe Hazel, cuvintele acestuia luându-l total pe nepregătite pe Violet, din moment ce el nu știa care e de fapt și de drept visul iubitului nostru. Violet se întoarce spre mine, întrebându-mă din priviri dacă ceea ce tocmai a spus Naranja e adevărat, iar eu confirm dând din cap în semn aprobator.