It's Not Incest!

Capitolul 54.

Naranja's p.o.v.

- Rose, Grey, mai încet!

Strigă tata, după cei doi care practic au sărit din mașini imediat ce au oprit și au luat-o la fugă până la blocul în care era apartamentul unchiului Black.

- Eu sunt model, nu atlet...

Îl aud murmurând pe unchiul Azul, mai mai să-și dea sufletul în timp ce alergam cu toții după ei, pentru a-i prinde din urmă.

- Ce s-a întâmplat cu parcarea din spatele blocului? De ce am oprit așa departe?

Întreabă Rojo pe nimeni în particular.

- Au făcut un parc pentru copii în locul ei. Au plantat copaci și alte de astea.

Explică unchiul Azul, respirând sacadat din cauza efortului cu care, în mod clar, nu era obișnuit.

- Fir-ar să fie de copii! Ce le trebuie lor parc? Nu pot sta în casă pe calculator, ca niște oameni normali?

- Violet.

- Scuze, glumeam doar.

- Lasă glumele și aleargă! Dacă mama și unchiul Grey ajung acolo înaintea noastră, noi rămânem afară!

Spun eu, dându-mi ochii peste cap în timp ce continuam să alerg.

- Încă mă mir că au reparat încuietoarea de la intrare. Când am fost eu aici ultima dată era stricată.

- Ai mai fost aici de când ai venit să îi confrunți pe Black pentru Rose?

- Nu tocmai...

- Evident. Eu nu mai pot, continuați fără mine...

- Hai, tati Azul, mai avem puțin!

Strigă Violet, încercând să își încurajeze tatăl. Unchiul Azul oftează, dar continuă să țină pasul cu noi, deși era evident că se chinuia din greu.

După câteva clipe intense de alergat, îi prindem din urmă pe mama și pe unchiul Grey și intrăm cu toții înăuntru, unul după altul, apoi ne continuăm alergarea pe scări, pentru că eram prea mulți să luăm liftul.

Imediat ce am terminat de urcat scările, și probabil ne-am anunțat prezența tuturor vecinilor din cauza zgomotului făcut, cei doi "lupi alpha" s-au dus direct la ușa apartamentului și au început să bată și să sune la sonerie.

- FBI, open up!

- Lasă glumele, Violet!

Spun eu, dându-mi ochii peste cap.

- Scuze, fac glume proaste când sunt stresat!

- E în regulă, puiule, va fi bine...

Spune unchiul Azul, bătându-l ușor pe umăr pe Violet. Dintr-odată, dinăuntru încep să se audă pași, urmate de sunetul unei chei care se învârte în broască, iar ușa se deschide, în prag făcându-și apariția unchiul Shiro.

- Tată!

- Shiro!

Strigă unchiul Grey și mama, aproape în același timp, sărind pe el și îmbrățișându-l.

- Au, și eu mă bucur să vă văd, copii!

Spune unchiul Shiro, înfășurându-și brațele în jurul celor doi, în timp ce încerca să își recapete echilibrul și să nu cadă.

- Nu mă așteptam să veniți așa repede, am vorbit acum 10 minute...

- Cum să nu venim, Shiro?