It's Not Incest!

Capitolul 61.

Deci, nu știu de unde să încep, nu credeam că voi apuca vreodată ziua asta, dar iată că, după 2 ani, a venit și momentul când "My Babysitter" a atins pragul de 100 de mii de vizualizări!🎉🎊🥳 Vă mulțumesc tuturor atât de mult, înseamnă enorm pentru mine să știu că lucrarea mea are atât succes și e apreciată de atât de mulți oameni! Mulțumesc! 

Cu ocazia acestui eveniment deosebit, trebuie să sărbătorim, dar nu prea știu cum, așa că am zis să vă las pe voi să decideți ce și cum. Nu știu cât de mult succes va avea ideea asta, dar am zis să încerc. Înainte de toate țin să menționez că nu prea am mult timp liber, atât săptămâna asta cât și următoarele 2 am parțiale (examene), deci v-aș ruga să alegeți ceva ce nu durează prea mult, scuze pentru asta. 

Așadar, ce ați vreți să fac? Q&A în comentarii (răspund la orice, atâta timp cât pot), face reveal (dacă sunteți curioși cum arăt), o privire pe furiș la ce am de gând să fac după ce termin volumul 4 (mi-am schimbat puțin planurile privind seria asta de cărți și mi-au venit niște idei), vă dau follow pe insta (glumesc), va ajut cu o temă la mate habar n-am, cam astea ar fi ideile care mi-au venit mie, alegeți ce vreți sau gândiți-vă voi la ceva și anunțați-mă cât de curând posibil.

Încă o dată, vă mulțumesc pentru tot și sper să vă placă acest capitol lectură plăcută, spor la citit!

Violet's p.o.v.

Nu pot să cred așa ceva! De ce fac mereu asta? Cum de reușesc măcar să facă asta! Urăsc să dorm pe spate, dați-mi drumul! Băieți răi! Răi! De ce mă mai obosesc oare? Nu e ca și când m-ar putea auzi.

Las să îmi scape un oftat, apoi încep să mă foiesc în speranța că îi voi face să îmi dea drumul sau că măcar voi putea ieși din brațele lor.

Nu pot să înțeleg cum pot dormi la ora asta! Da, înțeleg că lecția de dresaj, s-o numim așa, a durat mult și sunt amândoi extenuați, dar pe de altă parte nici măcar nu e așa târziu! Cred că e undeva în jur de ora 3 sau 4 după-masă, dacă dorm acum, nu voi putea dormi toată noaptea, plus că nu pot irosi ziua de azi dormind! Am planuri, și nu pot lăsa vestea că sunt... alergic, la cele mai minunate creaturi de pe pământ, să le strice!

Privesc spre Naranja, apoi spre Rojo care nu păreau să aibă nici cea mai mică intenție de a se trezi sau de a-mi da drumul și pufnesc din nas.

- Ce fel de om fără suflet aș fi dacă mi-aș trezi din somn cei doi cățeluși?

Întreb eu în șoaptă, în timp ce mă străduiesc să ies din brațele lor fără a-i trezi. După câteva clipe, în cele din urmă reușesc să scap din strâmtoarea lor și mă dau jos din pat. Le las câte un sărut pe frunte fiecăruia, după care mă îndrept spre șifonier de unde îmi aleg niște haine potrivite pentru ocazie. Mă îmbrac rapid, apoi deschid dulăpiorul de la noptieră și scot o cutie. Mă așez la birou și las cutia jos, apoi îi scot capacul și încep să scotocesc în ea după trusa mea de machiaj și rujul meu negru. Îmi privesc reflexia în oglinda trusei și încep să îmi aplic machiajul, iar după ce termin cu el, aplic rujul, încercând să nu mă pătez cu el.

- Violet? Ce faci?

Tresar când aud vocea lui Rojo, dar din fericire pentru mine nu îmi stric machiajul. Pun totul la loc, apoi mă întorc spre el și spun:

- Merg la mormântul lui Mr. Green.

Acesta își apleacă capul într-o parte, apoi mă privește clipind în mod repetat, parcă încercând să proceseze ceea ce tocmai i-am zis, după care întreabă:

- Fără piercing-uri și lanțuri și accesorii?

- Da, țin doliu. 

- Ce se întâmplă?