It's Not Incest!

Capitolul 93.

Naranja's p.o.v.

- Ar trebui să fie gata...

Spun eu, oprind focul și întorcându-mă spre un dulap, din care scot câteva farfurii, pe care le las pe masă.

- Oare nasul îmi joacă feste?

Se aude dintr-odată vocea lui Rojo întrebâd, făcându-mă să tresar. Mă întorc spre el și îl privesc zâmbind, apoi confuz, când văd expresia neîncrezătoare de pe fața lui. Până să apuc eu să spun ceva, Rojo e deja lângă mine și începe să analizeze atent mâncarea. Își mută privirea spre mine, apoi spre mâncare și iar spre mine, parcă nevenindu-i să creadă că ceea ce vede e realitate.

- În sfârșit, mâncare adevărată! Violet mă ține doar pe supe instant și pizza congelată, de aproape o lună! Te iubesc!

Spune el, întorcându-se spre mine brusc și îmbrățișându-mă. Inițial, sunt luat pe nepregătite și nu știu cum să reacționez atât la gestul lui, cât și la informația primită, dar curând mă relaxez și îl îmbrățișez și eu pe el, parcă abia acum realizând cât mi-a lipsit contactul fizic cu o altă persoană.

- Pe mine sau mâncarea?

Întreb eu, râzând, în timp ce Rojo pufnește din nas și mă strânge mai tare în brațe, de parcă i-ar fi frică să nu dispar sau ceva. Preț de câteva clipe, niciunul din noi nu spune nimic și tot ce facem e să stăm îmbrățișați în mijlocul bucătăriei, până când Rojo își ridică privirea și mă împinge brusc, ieșind din brațele mele.

- Ia stai așa! Sunt supărat pe tine! Nu scapi așa ușor doar pentru că mi-ai făcut mâncare!

- Rojo...

E tot ce pot să spun, fiind puțin șocat de ieșirea lui, din moment ce, cu doar câteva secunde mai devreme, mă îmbrățișa de parcă nu ar vrea să îmi mai dea drumul vreodată, iar acum mă respinge.

- Rojo, ce se întâmplă? De ce strigi așa?

Se audo vocea lui Violet întrebând și, așa cum era de așteptat, acesta își face apariția în pragul ușii, apoi se apropie încet de noi, în timp ce se freacă la ochi, pentru a-și alunga oboseala. Imediat ce îl vede pe Violet, atitudinea și expresia de pe fața lui Rojo se schimbă la 180 de grade și toată atenția lui se focalizează pe iubitul nostru.

- Violet, scumpule, ești bine? Ai băut cam mult aseară, te doare capul? Vrei o pastilă?

Întreabă Rojo, în mai puțin de 2 secunde pe ceas fiind lângă Violet și analizându-l cu privirea pe toate părțile, pentru a se asigura că e bine.

- Sunt bine, puțin obosit, dar bine.

Răspunde el, oferindu-i lui Rojo un zâmbet. Deși îl asigurase că e bine, Rojo nu părea prea convins și continuă să îl analizeze pe Violet, apoi îi trage un scaun și îl pune să stea jos. Violet se încruntă ușor la Rojo, dar se așază oricum și primește un sărut pe obraz din partea lui Rojo. La gestul acestuia, Violet afișează un zâmbet, ce dispare aproape imediat ce dă cu ochii de mine.

- Naranja... 

Îmi rostește el numele, vocea lui sunând de parcă și-ar da ultima suflare, pentru un motiv anume, și dându-mi fiori pe șira spinării.

- Oh, da... Încă n-am terminat cu tine! 

- Putem vorbi mai târziu, se răcește mâncarea.

Spun eu, împreunându-mi mâinile pe piep când îl văd pe Rojo întorcându-se spre mine și fixându-mă cu privirea.

***

Rojo's p.o.v.

- Puțin îmi pasă că se răcește mâncarea! Eu am chef să ne certăm acum, deci acum ne certăm!