It's Not Incest!

Capitolul 18.

Cum azi e ziua mea🎉 și am trecut de simularea la română, trebuie să sărbătorim, nu-i așa? Dacă nu mă nășteam, nu aveați voi ce citi acum, că simularea s-ar fi ținut oricum, lol. Uitați acest capitol drept cadou🎁 de ziua mea și dacă trec și de celelalte simulări veți primi și continuarea, până atunci lectură plăcură, spor la citit!^-^

Rojo's p.o.v.

Sunt în șoc. Încă sunt în șoc că mama nu mi-a făcut nimic în ziua aia, când am "dormit" acasă la Violet, mă rog, numai de dormit nu am dormit eu, dar înţelegeţi ideea. Revenind, nu am păţit nimic și când am ajuns acasă, mama și tata m-au lăsat să dorm și nici nu m-au pus la muncă sau să îmi fac temele de vacanţă... nimic. Mă gândeam că cei doi îmi pregăteau vreo pedeapsă capitală sau așa ceva, dar văzându-i cum s-au comportat toată săptămâna, am realizat că nu erau deloc supăraţi pe mine, ba chiar păreau foarte bine dispuși. Presupun că le-a priit și lor o zi fără mine și fratele meu pe capul lor, nu că în mod normal i-am deranja sau ceva de genul ăsta, dar na... nu pot fi atât de... care e cuvântul? Apropiaţi, intimi dacă vrei, când suntem noi prin preajmă.

- Rojo, ești gata odată?

Întreabă Naranja, bătând în ușă. Când îl aud, îmi trec o ultimă dată mâna prin păr, apoi ies din baie și dau nas în nas cu el în sensul că m-am lovit efectiv de el în grabă și mai mai să cad pe jos, dacă nu m-ar fi prins el.

- Ești bine?

Întreabă Naranja ușor îngrijorat, în timp ce continua să își ţină mâna în jurul bazinului meu, pentru susţinere. Îmi recapăt echilibrul și, cu regret, îi îndepărtez mâna de pe mine, apoi îl privesc în ochi și spun simplu:

- Da.

- Mergem?

- Tu ești gata?

Întreb eu, scanându-l cu privirea.

- De mult, mie nu îmi ia ore să mă îmbrac.

- Nu îmi ia atât de mult!

- Ești mai rău ca o fată. Se presupune că ești fratele meu, nu sora mea.

Spune el, dându-și ochii peste cap. Îl privesc încruntat, apoi îmi pun mâinile în sân și spun iritat:

- Nu se presupune că sunt, chiar sunt! Pentru că dacă eram sora ta, trebuia să te porţi frumos cu mine, iar tu nu faci asta!

- Mă port deja foarte frumos cu tine.

- Nu se vede.

- Nu zău, majoritatea fraţilor nu se suportă și se bat toată ziua. De câte ori ne-am bătut noi doi?

Întrebă Naranja pe un ton serios. Stau și mă gândesc la asta preţ de câteva clipe, apoi spun:

- Niciodată...

- Păi vezi? Nu te mai plânge degeaba că chiar nu ai motiv. Am avut mereu grijă se tine și te-am tratat foarte bine.

Nu neg, tocmai asta e problema, că o faci pentru că sunt fratele tău, iar eu nu vreau să fiu tratat cu grijă de un frate. Nu te vreau frate, te vreau iubitul meu...

- Da, așa este... Hai să mergem odată, Violet ne așteaptă...

Evit să îl privesc în ochi și mă întorc vrând să plec, dar înainte să pot face câțiva pași, Naranja mă prinde de braț și mă oprește în loc. Mă trage ușor spre el și îmi scanează fața cu o expresie oarecum îngrijorată.

- Ești bine? De ce te-ai supărat așa?

- Nu sunt supărat.

- Hmm...