It's Not Incest!

Capitolul 60.

Rojo's p.o.v.

- Ce a spus?

Întreb eu, după ce Naranja încheie apelul cu Violet.

- A zis că are nevoie de puțin timp singur. Nu vine acasă nici azi...

- Violet chiar e cu moralul la pământ de la moartea țestoasei ăleia...

Spun eu, lăsând să îmi scape un oftat, în timp ce mă așez pe canapea și dau drumul la televizor, schimbând canalele de pe unul pe altul la întâmplare. Deși nu mă uitam la el, puteam simți că sunt privit și, după câteva clipe de liniște, aud pașii fratelui meu apropiindu-se de mine. Naranja se așază pe canapea lângă mine și își pune mâna pe umărul meu, în încercarea de a mă consola. La rândul lui, oftează și el, ceea ce îmi atrage atenția asupra lui. Las telecomanda jos și mă întorc spre el, privindu-l confuz.

- Ce e asta?

Întreb eu, împungându-i fața cu un deget. Văzând că nu primesc nicio reacție din partea lui, continui ce făceam, până când Naranja pufnește din nas și mă apucă de mână.

- Ce e ce?

Întreabă el, ca și când nu ar ști despre ce vorbesc.

- Expresia de pe fața ta. Îți faci griji pentru el, nu-i așa? Nu-ți stă în fire. Nu pufni din nas la mine știi că așa e!

Naranja oftează și îmi dă drumul, apoi își trece o mână prin păr, evitând să privească direct la mine.

- Știu că nu e genul care să facă vreo depresie și în același timp e genul, iar asta mă derutează.

Nu spun nimic și îl privesc în liniște, așteptând să continue.

- Ca să îți răspund la întrebare, da, îmi fac griji pentru el. Țestoasa aia, a avut-o din totdeauna și pentru el era ca un stâlp care îi susținea lumea, acum că nu mai e, îmi fac griji că lumea lui s-ar putea... dezechilibra.

- Ai vorbit foarte metaforic și știi că nu sunt un elev de 10, lasă-mă puțin să procesez.

Naranja își dă ochii peste cap la comentariul meu, iar expresia de pe fața lui se schimbă, ceea ce înseamnă atât că mă crede puțin bătut în cap, dar și că scopul meu a fost atins și l-am ajutat să își schimbe starea.

Poate că nu sunt eu elev de 10, dar asta nu înseamnă că nu mă duce capul!

- Înțeleg ce spu-

- Sigur?

- Da!

Strig eu, încruntându-mă la el. Acesta ridică pur și simplu din umeri, apoi îmi face semn să continui.

- Și eu îmi fac griji, Violet n-a venit acasă de atâta timp! Adică știu că acolo e casa lui, dar... locul lui e cu noi! Ar trebui să fie aici! Poate că nu pare, dar mă gândesc într-una la asta! Dacă nu se mai întoarce?!

- Ok, Rojo, calmează-te! Violet își va reveni și se va întoarce acasă.

- Chiar crezi asta?

- Da, îl cunosc și tu îl cunoști, va fi bine în cele din urmă.

- Atunci dacă tu chiar asta crezi, ar trebui să te calmezi și tu.

Spun eu, cu un micuț rânjet în colțul gurii. 

Trebuie să mă bat singur pe umăr, devin din ce în ce mai bun la chestia asta cu manipularea! Mama și unchiul Black m-au învățat bine! De ar fi mers și când încercam să îi cuceresc pe Violet și Naranja... viața ar fi fost mai ușoară, dar în final a ieșit oricum totul cum am vrut, deci nu am motiv să mă plâng.