It's Not Incest!

Capitolul 31.

Rojo's p.o.v.

- Mă plictisesc.

Spune Violet luându-și fața în mâini și oftând. Naranja îl ignoră și își vede în continuare de ceaiul și cartea lui, în timp ce tata își mănâncă micul-dejun fără a băga prea mult în seamă atitudinea vărului meu. Mama e singura, în afară de mine, care pare să îl bage în seamă pe Violet. Își lasă jos cana cu cafea, apoi se ridică de la masă și pocnește din degete spunând:

- Te rezolv eu.

Atât eu cât și Violet ne uităm la ea confuzi cum părăsește încăperea și, în mai puțin de câteva clipe, se întoarce înapoi cărând ceva în mână. Pune chestia pe care o adusese în fața lui Violet, apoi se așază la loc la masă și continuă să își bea cafeaua. Atât eu cât și Violet privim la chestia adusă de mama, curioși.

- O carte de colorat? Serios? Doar pentru că sunt student la arte, nu înseamnă că poți pur și simplu să îmi pui în față o carte de colorat ca să îmi distragi atenția!

- Dacă nu o vrei, o iau înapoi.

Răspunde mama, fără a-și ridica privirea.

- Nu nu nu, o voi păstra, dacă tot ai adus-o. Mai ai din întâmplare creioanele mele colorate pe care le-am lăsat aici?

- Au trecut ani de zile de atunci.

Spune tata, în timp ce se ridică de la masă și își duce farfuria la chiuvetă.

- Naranja?

E destul ca mama să îi pronunțe numele o singură dată, că fratele meu își lasă jos cartea și se ridică de la masă, apoi părăsește bucătărie, întorcându-se în câteva minute cu o cutie pe care o lasă pe masă. Violet zâmbește la cutie, apoi o deschide, lăsând la iveală o grămadă de creioane colorate. Vărul meu le analizează atent, apoi alege câteva și își deschide cartea, apoi începe să coloreze, în timp ce eu mă uit la el amuzat de cât de concentrat era. Violet pare să observe asta și se oprește din colorat, apoi se întoarce spre mine și întreabă:

- Vrei și tu?

- Pot?

- Sigur. Ia!

- Mulțumesc...

Spun eu pe de o parte confuz, pe de alta fericit, în timp ce iau creionul oferit de Violet.

- Distracție plăcută!

Spune mama zâmbind, dar sincer vorbind nu știu dacă era serioasă sau sarcastică.

- Rose, trebuie să mergem!

- Imediat, Amarillo, stai doar să îmi termin cafeaua.

- Bine.

- Unde mergeți?

Întreb eu, ridicându-mi privirea din cartea de colorat.

- La muncă. Naranja, las preșcolarii cu tine, ai grijă de ei!

Ok, deci mai devreme era sarcastică!

- Da, mamă.

- Mă simt jignit, dar cumva nu atât de mult.

Naranja își dă ochii peste cap la comentariul meu, apoi spune:

- Vezi că ai depășit conturul.

- Ups!

- Rojooo!

- Scuze, Violet!

- Ok, noi plecăm acum.