It's Not Incest!

Capitolul 29.

Rojo's p.o.v.

Aud un zgomot ciudat și îmi deschid ochii somnoroși. Clipesc în mod repetat, așteptând să mi se ajusteze privirea cu întunericul din cameră, apoi mă întind după telefonul meu care stătea pe noptieră. Îl iau și îl deschid, apoi încep să clipesc iar, din cauza luminii puternice. 

1:29 A.M.

E trecut de miezul nopții... îmi spun eu în minte, în timp ce îndepărtez pătura de pe mine. Mă dau jos din pat, mă întind de câteva ori și ies din cameră pentru a afla cine sau ce m-a trezit din somn. Ajuns pe hol, apăs întrerupătorul, iar lumina se aprinde. Las să îmi scape un căscat, apoi privesc autorul zgomotului.

- Ce faci pe hol la ora asta, Violet?

Întreb eu încă somnoros. Violet tresare când își aude numele și se întoarce spre mine speriat, dar răsuflă ușurat când vede că eram eu.

- Rojo! M-ai speriat, ce bine că ești doar tu!

- Cine altcineva să fie?

Violet nu răspunde, așa că întreb încă o dată:

- Ce cauți aici?

Acesta evită să mă privească în ochi și își mușcă buza de jos, lucru ce mă determina să îmi pun serioase semne de întrebare.

- Voiam să merg să îmi iau un pahar cu apă, dar m-am cam rătăcit. Casa voastră e ca un labirint, nu găsesc bucătăria!

Dacă casa mea mică e ca un labirint, atunci a ta ce e?! îmi spun eu în minte, în timp ce îmi aplec capul într-o parte și îl privesc nesigur.

- Dacă tot ești aici, poți să vii cu mine să îmi arăți unde e și să îmi ții de urât? 

Întreabă Violet, afișând o expresie inocentă pe față, care mă determină să îi acord prezumția de nevinovăție. Îi ofer un zâmbet și dau ușor din cap în semn aprobator, apoi încep să merg spre bucătărie, vărul meu urmându-mă îndeaproape. 

Ajunși în bucătărie, merg direct la frigider și iau din el o cutie de lapte, apoi îmi torn puțin într-un pahar, sub atenta supraveghere a lui Violet.

- Nu îți iei apă?

Întreb eu, privindu-l cu o sprânceană ridicată, în timp ce pun paharul în cuptorul cu microunde.

- Ba da, pahar?

Spune Violet parcă amintindu-și motivul pentru care era acum în bucătărie la ora asta târzie. 

Îi dau un pahar, iar acesta îl ia și merge cu el la chiuvetă, îți pune niște apă în el, apoi începe să bea pe nesăturate, ca și când n-ar mai fi băut apă de o veșnicie. Fără să vreau, trag cu coada ochiului la el și înghit în sec când văd picăturile de apă ce se scurgeau din colțul gurii, în timp ce bea, simțindu-mi bătăile inimii cum accelerează. Încerc să privesc în altă parte, pentru a evita provocarea unui eveniment nefericit și îmi scot laptele din cuptorul cu microunde. Duc paharul la gură și imediat ce simt laptele tresar și mai mai să îl vărs pe jos.

- Rojo, ești bine?!

Întreabă Violet îngrijorat, apropiindu-se rapid de mine. Îmi ia paharul din mână și îl lasă pe masă, apoi se întoarce spre mine și mă scanează atent cu privirea.

- N-am nimic, frige...

Violet răsuflă ușurat, apoi își pune mâinile în sân și mă privește cu o expresie serioasă pe față.

- Așteaptă să se răcească înainte de a bea!

- Bun sfat.

Spun eu cu un micuț zâmbet în colțul gurii, în timp ce mă așez la masă și privesc paharul cu lapte.