It's Not Incest!

Capitolul 21.

Rojo's p.o.v.

- Știți regulile?

- Da, Ginger, hai odată! Am lucruri mai bune de făcut.

Spune Indigo, întinzându-se de câteva ori. Violet o privește clipind, apoi începe să imite gesturile ei, ceea ce mă face să îl găsesc și mai adorabil decât era, pe când Naranja își dă doar ochii peste cap și îmi face semn să mă apropii de el. Fac cum mi se spune, impropriu zis, iar Naranja își înfășoară brațul stâng în jurul gâtului meu și mă forțează să mă întorc cu spatele la cei doi.

- Ia-i ușor.

Îmi șoptește el, vocea lui în urechea mea și respirația lui caldă pe gâtul meu făcându-mi pielea de găină. Dau din cap în semn că am înțeles, apoi ne întoarcem amândoi spre Violet și Indigo care păreau să se sfătuiască. Îi privesc cu o sprânceană ridicată, dar nu spun nimic. Tot ce fac e să aștept să termine ei doi de vorbit pentru ca jocul să înceapă odată.

- Deci ne-am înțeles, tehnica mov.

- Tehnica mov să fie!

Spune Violet sigur pe el. Cei doi bat palma într-un mod ciudat, cel mai probabil făcând vreo strângere de mână ciudată sau așa ceva, apoi se pun pe poziții.

- Pentru că sunt de treabă, vă las pe voi să începeți.

Spune Naranja, aruncându-i mingea lui Violet. Acesta din urmă o prinde și dă un pas înapoi, cel mai probabil din cauza forței cu care o aruncase Naranja. 

- Și cică ești de treabă...

Murmură Violet iritat, începând să dribleze. Naranja își dă ochii peste cap, evident neimpresionat de performanța lui Violet, apoi merge alene spre el ca să atace mingea. Pufnesc din nas la atitudinea lui referitoare la adversarii noștri. Înțeleg de ce Violet e supărat pe Naranja, până și eu îi găsesc comportamentul iritant.

Până să îmi dau eu seama și aparent până să își dea seama și Naranja, Violet aruncă mingea ce este prinsă de Indigo, care habar nu am când a ajuns în colţul celălalt al terenului, apoi începe să alerge spre coș. Indigo îi pasează înapoi, iar Violet aruncă la coș, lundu-ne pe amândoi prin surprindere când mingea trece cu ușurință prin inel. Indigo aleargă lângă el și bat amândoi palma, vărul meu fiind din cale afară de entuziasmat de reușita lui.

- Cum ați făcut asta?!

Întreb eu șocat când realizez ceea ce tocmai s-a întâmplat. Și cică la Naranja: Ia-i ușor.

Nu mi se pare că ar avea nevoie să fie luați ușor! Poate ei ar trebui să ne ia ușor pe noi!

- Violet, credeam că nu știi basket. 

- Păi nu știu, am avut noro-

Dă Violet să îmi spună, dar Indigo îi dă un ghiont în coaste și îl oprește. 

- Nu le spune asta!

Strigă Indigo la el iritată. Violet își mângâie locul în care fusese înghiontit de ea, apoi dă din cap în semn că a înțeles.

- Scuze. 

Jocul reîncepe și, deși nimeni nu s-ar fi așteptat, Violet și Indigo chiar jucau destul de bine. Am avut un moment în care au avut chiar mai multe puncte decât noi, dar pe final eu și Naranja am câștigat, așa cum era și normal. Nu că aș vrea să mă bat singur pe umăr sau să îl bat pe umăr pe fratele meu, dar eu cam asta fac în mare parte la școală, iar noi doi jucăm adesea împreună, împotriva părinților noștri. Pe când Violet e mai mult genul care se joacă în lumea virtuală, unde nu e nevoie să depui prea mult efort fizic. Cât despre Indigo... E prietena lui Violet, deci nu e cu mult mai bună ca el,  plus că e fată, nu are atâta energie ca mine și Naranja care suntem sportivi.