It's Not Incest!

Capitolul 56.

Naranja's p.o.v.

- Crăciun fericit, Naranja!

Strigă Rojo, aruncând în sus cu niște vată cu sclipici, sau ceva asemănător, imediat ce deschid ușa camerei mele, în mod evident așteptând de ceva timp să facă asta. 

- Cred că-ți bați joc de mine!

Strig eu, scuturându-mi sclipiciul ăla din păr, în timp ce îl privesc încruntat pe Rojo.

- Crăciun fericit, scumpule!

- Nu pot să cred că-i cânți în strună, mamă!

- Oh, haide, Naranja, unde îți e spiritul Crăciunului??

Întreabă mama ușor bosumflată că nu eram la fel de entuziasmat ca Rojo. Îmi pun mâinile în sân și îi privesc pe cei doi, de sus în jos, în timp ce dau din cap dezaprobator.

- În decembrie. 

Răspund eu simplu. Când văd că nu primesc nicio reacție de la ei, cei doi clipind în mod repetat ca și când nu ar înțelege ce limbă vorbesc, adaug:

- Suntem în august! Și de ce e așa rece aici?

- Am dat drumul la aerul condiționat la maxim ca să putem purta pulovere și căciuli festive.

Spune mama, gesticulând spre hainele pe care ea și Rojo le purtau, în timp ce Rojo făcea la fel. Pufnesc din nas doar privindu-i, apoi spun:

- Vei plăti o avere când va veni factura la curent.

- Detalii, detalii! Lasă-mă pe mine să îmi fac griji cu privire la facturi, iar tu îmbracă asta!

Spune ea, scoțând de nicăieri un pulover asortat cu al lor. Mama îl întinde spre mine, iar eu îl privesc și în urma insistențelor ei îl iau. Dau să mă întorc și să merg înapoi în camera mea, dar înainte să pot închide ușa, vocea lui Rojo mă oprește în loc.

- Stai!

- Ce mai e acum? Spune-mi, te rog, că nu vrei să mergem la colindat!

- Nu, dar ce idee bună e asta! Mami, putem să mergem??

- Nu, nu putem!

Răspund eu, înaintea mamei. Aceasta mă privește ușor încruntată, apoi își scutură capul dezaprobator.

- Nu, scumpule, dar ce poți să faci e să arunci cu zăpadă în casa vecinilor.

- Ăia cu câinele care era să îl omoare pe Violet?

- Da.

- Oho, mă duc acum!

Spune Rojo, întorcându-se pe călcâie, gata gata s-o ia la fugă.

- Nu fii stupid, dacă tot ai de gând să vandalizezi casa cuiva, fă-o noaptea, când nu te vede nimeni.

Spun eu, dându-mi ochii peste cap, atrăgând atenția lui Rojo și a mamei asupra mea.

- Fratele tău are dreptate, Rojo.

- Of, voi aștepta atunci...

- Așa să faci. Mai aveți treabă cu mine sau pot să mă întorc în camera mea?

Întreb eu, deja întors pe jumătate spre camera mea și cu mâna pe clanța ușii.

- Da! M-am luat cu altele și am uitat! 

Spune Rojo, scoțându-și căciula de moș Crăciun de pe cap și întinzând-o spre mine cu susul în jos.

- Trage un bilet.