It's Not Incest!

Capitolul 70.

Rojo's p.o.v.

Îmi sprijin fașa în podul palmei, în timp ce aștept să fie gata comanda noastră și las să îmi scape un oftat prelung.

- Sper că totul e bine și unchiul Azul nu i-a făcut felul sau ceva...

Spun eu, trăgând cu coada ochiului la Violet și Indigo, care se aflau în dreapta mea. 

- Tati Azul n-ar face asta niciodată, dar da, și eu sper să fie totul bine...

- Asta e numai vina mea, îmi pare așa rău...

- Nu e vina ta!

Spune Violet pe un ton dur, făcând-o pe Indigo să își plece capul. Peste noi se lasă liniștea și stăm toți trei la bar fără a mai spune nimic, deși nu știu dacă bar e tocmai cuvântul potrivit, dat fiind faptul că pe timpul zilei locul ăsta e o cafenea. 

- Latte, ice coffe și bubble tea?

Spune Green, lăsând băuturile în fața fiecăruia dintre noi, în funcție de cum le-am comandat, în timp ce ne oferă unul din zâmbetele lui atât de caracteristice.

- Mulțumim, Green.

Spun eu, luând o înghițitură din bubble tea-ul meu. La rândul lui, Violet dă doar din cap în semn de mulțumesc, la care Green repetă gestul lui drept cu plăcere, pe când Indigo îl oprește înainte de a se întoarce înapoi la treaba lui și îi mulțumește, ceva din vocea ei spunându-mi că nu doar pentru cafea.

- Pentru puțin.

Indigo afișează un micuț zâmbet, apoi își pleacă privirea spre băutura ei și începe să învârtă paiul în ea, gânditoare.

- Încă niciun semn de la el?

Întreabă Green, încercând probabil să facă conversație.

- Nu.

- Nimic. Îmi fac griji, el e cel care ne-a dat mesaj să venim aici și tocmai el NU ESTE AICI!

Spune Violet, privind în jos spre latte-ul lui. Indigo ia o înghițitură din ice coffe-ul ei, evident simțindu-se prost pentru situația în care ne aflam cu toții, în timp ce Green îl privește pe Violet cu o expresie tristă pe față.

- Hei, sunt sigur că va veni imediat! Poate e trafic sau ceva.

Spune Green cu unul din obișnuitele lui zâmbete, încercând să ne ridice moralul. Îl privesc clipind în mod repetat, întrebându-mă pentru a o mia oară cum poate el să zâmbească în orice situație, în timp ce Violet își ridică privirea spre el și afișează un zâmbet forțat.

- Cum mai e viața ta aici, Green? Tu cum o mai duci?

Întreb eu, încercând să mai ameliorez atmosfera destul de încordată, având grijă să nu menționez nimic legat de ce s-a întâmplat aseară. Green se întoarce spre mine, continuând să zâmbească și spune:

- Eu sunt cât se poate de bine. Îmi place aici.

- Mă bucur să aud asta.

Intervine Indigo în discuție dintr-odată, atrăgând atenția tuturor asupra ei. Green o privește confuz preț de câteva clipe, ceea ce mi-se pare și normal, un astfel de comentariu din partea ei fiind de-a dreptul neașteptat, după care zâmbește din nou și spune:

- Și eu mă bucur.

- E ăsta unul din momentele alea: mă bucur că te bucuri că mă bucur, și eu mă bucur că te bucuri că mă bucur?

Întreb eu retoric, făcându-l pe Green să chicotească.

- Da, ceva de genul.

Spune el, luând un prosop și ștergând tejgheaua, cel mai probabil pentru a nu părea că stă degeaba, la bârfă cu clienții, în loc să muncească.