It's Not Incest!

Capitolul 52.

Naranja's p.o.v.

De când a plecat mama înapoi la muncă și până în prezent, au trecut câteva ore bune, iar în tot timpul ăsta, eu și Rojo n-am făcut nimic. Absolut nimic. Ne-am așezat amândoi pe canapea și am rămas nemișcați precum niște statui. Ocazional, Rojo se mai întorcea spre mine, părând că vrea să spună ceva, dar mereu se răzgândea și revenea la poziția lui inițială, privind în gol. 

Nu că m-aș plânge că stăm degeaba, dar sincer vorbind mă așteptam ca Rojo să fi vrut să continuăm ce făceam înainte să vină mama, sau să mergem undeva, sau să ieșim afară să ne jucăm, habar n-am, orice! Totuși el nici măcar nu vorbește. Știu că în mod normal ador liniștea, am parte de ea atât de rar, încât știu să o apreciez din plin când se ivește ocazia, dar acum până și eu m-am plictisit. Dacă aș fi știut cum vor decurge lucrurile, mi-aș fi luat o carte sau ceva, dar așa tot ce fac e să privesc în gol și să mă gândesc la ce s-a întâmplat mai devreme.

- Nu mă așteptam ca mama să reacționeze așa de bine.

Spune Rojo dintr-odată, captându-mi atenția. Îmi întorc privirea spre el și pufnesc ușor din nas când văd că el continua să stea ca o statuie și să privească spre nimic în particular.

- Eu unul nu mă așteptam să afle vreodată, dar se pare că am fost naiv.

La auzul cuvintelor mele, Rojo se întoarce spre mine și mă privește confuz.

- Ce vrei să spui?

Las să îmi scape un oftat, apoi îmi șterg fața cu mâna și spun:

- Mama a observat... schimbările din comportamentul nostru. Era conștientă că suntem împreună de ceva timp...

- Serios?!

Exclamă Rojo șocat. Îi arunc o privire scurtă, apoi îmi închid ochii și dau ușor din cap. Rojo continuă să mă privească surprins, apoi își acoperă fața cu mâinile.

- Nu pot să cred așa ceva! Asta e atât de jenant! De cât timp știa?

- Nu a specificat clar, dar din ce am înțeles eu... a avut o bănuială încă de dinainte să te naști tu? Cred.

- Mamele sunt înfricoșătoare, Violet e așa norocos că nu are de a face cu așa ceva!

- Violet nu e mai norocos sau mai ghinionist decât nimeni. O fi el un prinț, dar viața lui nu e perfectă.

Și doar ce ni s-a demonstrat asta.

- Da, ai dreptate, glumeam doar. Nu aș da-o la schimb pe mama nici măcar pentru un tată ca Grey sau Azul care îmi face toate poftele și mă tratează ca pe un prinț.

- Drăguț spus, dar cred că mama te-ar da pe tine la schimb pentru un prinț.

- Hei!

- Glumeam.

- Ai umorul ei.

Spune Rojo, punându-și mâinile în sân și dându-și ochii peste cap. 

- Oh, nici măcar pe aproape. Singura persoană care are umorul ei, e Black.

- Adevărat și asta. Nu pot să îi înțeleg.

- Din fericire pentru tine, nu tu trebuie să îi înțelegi, ci unchiul Shiro și tata.

- Nici pe ei nu îi înțeleg! Cred că sunt puțin masochiști sau așa ceva!

Îmi dau ochii peste cap la auzul comentariului lui, dar nu zic nimic. Rojo oftează și se lasă pe spate, punându-și mâinile după ceafă, relaxându-se vizibil.